barc sn vz bărc

barc s.n. (mar.) Corabie cu mai multe catarge, cu velatură pătrată, al cărei ultim catarg are vele trapezoidale. • pl. -uri. /<fr. barque, it. barco.

BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].

BARC s. n. velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. (<engl., fr. barque, it. barco)

bărc¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / V: berc, barc / Pl: ~uri / E: mg berek] (Mgm; rar) 1 Tufiș. 2 Dumbravă. 3 Pădurice. 4 Lăstar. 5 Rediu. 6 Huciu. 7 Hugeag. 8 Pământ lunecos și moale. 9 Lac.

bărc² a vz berc²

bârc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Trs) Crestătură făcută pe bățul cu care măsoară ciobanii nivelul laptelui. 2 Lemn mic, scobit, de prins albine.

berc² sn vz bărc

berc¹ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

berc⁴ sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc³, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berg, ~ă a vz berc²

berc¹ s.n. (reg.) Dumbravă, pădurice. • pl. -uri. /<magh. berek.

❍BĂRC 👉 BERC².

❍BERC³ sm. mai adesea BERCI pl. 🫀 Punticica nasului, partea cărnoasă dintre nările nasului.

BERC² (pl. -curi) sn. Mold. Trans. 🌐 Pădurice, dumbravă: Du-te, cucule, în ~ Și mă lasă să-mi petrec (IK.-BRS.) [ung. berek].

BERC¹, BEARCĂ adj. 🐒 Fără coadă; cu coada tăiată sau ciuntită: ce! vrei să las vulpea bearcă? (ODOB.).

❍BÎRC (pl. -curi) sn. Trans. Crestătură făcută pe bățul sau cotul cu care se măsoară laptele în găleată (VIC.).

BERC², BEARCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă; (despre boi și vaci) cu coada fără șfichi sau fără canaf. Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. Vro cinci sute de berberi... Tot berberi de coade berci. TEODORESCU, P, P. 474. 2. (Numai f., despre căciulă) Teșită, fără vîrf, fără țugui. Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. ♦ (Substantivat) Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32.

BERC², BEARCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli, la f.) Fără vîrf; teșită.

BERC bearcă (berci, berce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără țugui; turtit; teșit. /Orig. nec.

berc a. cu coada mai scurtă sau fără sfichiu (vorbind de vite și de păsări): găină bearcă. [Origină necunoscută].

bărc V. berc 1.

2) berc și bearcă adj., pl. ercĭ, erce (d. vgerm. brecha, ngerm. bruch, frîntură, sfărămătură, de unde vine și pv. brec și berc, știrb, berco, oaie știrbă, berca, crestătură, cat. bercar, a micșora, it. breccia, fr. bréche, sp. pg. brecha, spărtură, frîntură. Evoluțiunea înțelesuluĭ e: „micșorat, scurtat, berc”.). Fără coadă: vulpe, găină bearcă. C. cĭumpav și cĭubelc.

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.

bîrc n., pl. urĭ. Olt. O măsură cĭobănească maĭ mică decît ocaŭa. Trans. Crestătură pe răboj.

barc s. n., pl. barcuri

barc s. n., pl. barcuri

barc s. n., pl. barcuri

berc¹ adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc¹ adj. m., pl. berci; f. bearcă, pl. berce

berc adj. m., pl. berci; f. sg. bearcă, pl. berce

berc (bearcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (< brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban).

bîrc (-curi), s. n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s. f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”.

barc, s.n. v. bărc („desiș”).

barc, s.n. – v. bărc („desiș”).

bărc (berc), bărcuri (bercuri), s.n. (reg.) tufiș, dumbravă, rediu, huceag.

bărc, bărcuri, (berc, barc), s.n. (reg.) 1. Smârc, desiș, tufiș. 2. Pădurice. 3. Luncă plină cu bălți, mlaștini și ape curgătoare. 4. Teren umed. ■ (top.) Barc, pădure, tufișuri în Vima Mare (Vișovan, 2008: 19). – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape” (Scriban, MDA).

bărc, bărcuri, (berc, barc), s.n. – (reg.) 1. Smârc, desiș, tufiș. 2. Pădurice. 3. Luncă plină cu bălți, mlaștini și ape curgătoare. 4. Teren umed. ♦ (top.) Barc, pădure, tufișuri în Vima Mare (Vișovan, 2008: 19). – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape” (Scriban, MDA).

bărc, -uri, (berc), s.n. – Smârc, desiș, tufiș; pădurice. – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape”.

SCORPIEI, Munții ~ (DRAKENS-BERG RANGE), lanț muntos în SE Africii, extins pe direcție NE-SV, pe terit. statului Lesotho și al Rep. Africa de Sud, pe 1.125 km lungime, paralel cu țărmul Oc. Indian, reprezentând marginea ridicată și abruptă a Pod. Africii de Sud. Alt. max.: 3.428 m (vf. Thabana Ntlenyana, pe terit. statului Lesotho). Alcătuit din șisturi cristaline și gresii acoperite uneori de lave bazaltice. Pantele de E sunt acoperite cu păduri dese, iar cele de V mai aride, cu vegetație de savană. Din acești munți izv. fl. Orange.

BĂRC sau berc subst. ard. (dumbravă) și BĂRCĂ (= bîrcă, oaie creață). 1. Bărcă pren. (Pom; P¹¹ f° 27; Aș Br 6, 20); – fam. și s. (Has). 2. Bărcu vatah (Isp I², II¹); -ța t; -ță mold. (Sd V 69); Valea Bărchii t. 3. Bărce log. (16 B VI 58); -a olt., 1620 (Sd VI 464; Isp III¹; Ard). 4. Bărco, St., ard. (Sd X); Bărcoi, Iovan (17 B I 144). Bărciu (Ard I). V. și BERC. G. 6. Bărcilă mold. (Sd XXII 283); – fam. act. (Jiul ard). 7. Bărcuș, D-tru (Mag Br). 8. + suf. -an, Bărcan, v. acesta sau < tc. Barkan.