3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

agregát1 sn [At: MACAROVICI, CH. 158 / Pl: ~e / E: rs aгpегaт] 1 (Min) Asociere de roci cristaline unite prin simplă alăturare, fără ciment. 2 (Chm) Asociere de molecule. 3 (Îs) -mineral Material inert folosit la prepararea betoanelor. 4 (Teh) Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei operații tehnice.

agregát2, ~ă [At: GRECEANU, FL. 14 / Pl: ~ați, ~e / E: fr agrégé] 1 a (Rar) Care s-a unit într-un tot. 2 a (Bot; d. organe sau d. indivizi foarte apropiați unii de alții, formând un tot, dar păstrându-și fiecare individualitatea) Care se naște din același punct. 3-4 sm, a (Iuz) Profesor universitar care funcționează pe lângă o catedră condusă de alt profesor.

AGREGÁT1, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. – Din rus. agregat, (2) fr. agrégat.

AGREGÁT1, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. – Din rus. agregat, (2) fr. agrégat.

AGREGÁT2, agregați, s. m. (Ieșit din uz, în sintagma) Profesor agregat = profesor universitar care funcționează pe lângă o catedră condusă de alt profesor – Din fr. agrégé.

AGREGÁT2, agregați, s. m. (Ieșit din uz, în sintagma) Profesor agregat = profesor universitar care funcționează pe lângă o catedră condusă de alt profesor. – Din fr. agrégé.

AGREGÁT1, agregați, s. m. (În vechea organizare a învățămîntului universitar, în expr.) Profesor agregat = profesor care și-a cîștigat titlul prin concurs, rămînînd totuși atașat de catedra altui profesor.

AGREGÁT2, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care alcătuiesc un tot unitar și lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. Producerea în țară a unor mașini și agregate complexe, pentru care Romînia a fost zeci de ani tributară imperialiștilor, marchează creșterea calitativă a industriei noastre socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 686. ◊ Agregat agricol = grup de mașini agricole care efectuează laolaltă mai multe munci consecutive. 2. Numire generică dată amestecului de nisip și pietriș care intră, împreună cu cimentul, în compoziția betonului.

AGREGÁT2, agregați, s. m. (Ieșit din uz, în expr.) Profesor agregat = profesor universitar care și-a câștigat titlul prin concurs, rămânând totuși dependent de catedra altui profesor. – După fr. agrégé.

AGREGÁT1, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fâșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. – Fr. agrégat.

agregát2 (obiect) (a-gre-) s. n., pl. agregáte

agregát1 (persoană) (a-gre-) s. m., pl. agregáți

AGREGÁT s.m. (Ieșit din uz) Profesor agregat = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor. [După fr. agrégé].

AGREGÁT s.n. 1. Grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul și cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. 4. Îngrămădire de organe pe o mică suprafață a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agrégat, lat. aggregatum – reunit].

AGREGÁT2 s. m. profesor ~ = (în unele țări) titlu universitar conferit prin concurs colaboratorului, asociat la catedră unui profesor, autorizat să țină lecții din cursul acestuia. (după fr. agrégé)

AGREGÁT1 s. n. 1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune. 2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc. 4. component elementar al structurii solului. ♦ ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. (< rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

AGREGÁT ~e n. 1) Grup de mașini cuplate pentru a lucra ca un tot unitar. ~ agricol. 2) Material inert (nisip, pietriș etc.) care, fiind amestecat cu ciment și apă, se folosește la prepararea mortarului, a betonului. /<fr. agrégat

agregat m. profesor alăturat pe lângă un altul definitiv, fără însă a avea drepturile titularului. ║ n. V. aglomerat.

*agregát, -ă adj. și s. (d. agreg). Profesor alipit pe lîngă altu saŭ alțiĭ: profesor agregat (saŭ numaĭ agregat). S. n., pl. e. Grămădire de minerale care aderă între ele: un agregat de plumb.

agregá vr [At: DA ms / Pzi: 3 agregă / E: agréger, lat aggregare] (D. elemente) A se uni (într-un tot) Si: a se alipi.

arată toate definițiile

Intrare: agregat (obiect)
agregat (obiect) substantiv neutru
  • silabație: -gre-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agregat
  • agregatul
  • agregatu‑
plural
  • agregate
  • agregatele
genitiv-dativ singular
  • agregat
  • agregatului
plural
  • agregate
  • agregatelor
vocativ singular
plural
Intrare: agregat (persoană)
agregat (persoană) substantiv masculin
  • silabație: -gre-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agregat
  • agregatul
  • agregatu‑
plural
  • agregați
  • agregații
genitiv-dativ singular
  • agregat
  • agregatului
plural
  • agregați
  • agregaților
vocativ singular
plural
Intrare: agrega
  • silabație: -gre-
verb (V13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agrega
  • agregare
  • agregat
  • agregatu‑
  • agregând
  • agregându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • agre
(să)
  • agrege
  • agrega
  • agregă
  • agregase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • agre
(să)
  • agrege
  • agregau
  • agrega
  • agregaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)