11 definiții pentru țintat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTÁT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Țintă + suf. -at.

ȚINTÁT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Țintă + suf. -at.

țintat1, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 268 / Pl: ~ați, ~e / E: țintă1 + -at] 1 Întărit cu ținte1 (1-3) sau cuie Si: țintuit (1). 2 Împodobit cu ținte1 (4-7) Si: țintuit (3), (reg) țintelat. 3 (D. animale, mai ales d. cai și vite) Care are o țintă1 (10) albă sau, rar, neagră, în frunte Si: stelat, (reg) țint, ținteș (6).

ȚINTÁT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit. Hangiul, într-un cămeșoi mare pînă la glezne, făcea semne felurite c-o ghioagă țintată. SADOVEANU, O. VII 29. Vaci cu lapte, Fără curele țintate! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. 2. Fig. (Despre animale, mai ales despre cai și vite; de obicei determinat prin «în frunte») Care are o pată albă în frunte. Avea și el o păreche de boi... țintați în frunte. CREANGĂ, O. A. 146. Am pe un munte Oi mii și sute, Toate sînt țintate-n frunte (Nuielele). GOROVEI, C. 247. Boi, bourei, În coadă cudălbei, În frunte țintați, în coarne-nfierați. ALECSANDRI, P. P. 102.

ȚINTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este împodobit cu ținte. 2) fig. (despre animale) Care are o pată albă în frunte. /țintă + suf. ~at

țintat a. cu o pată albă mică și rotundă în frunte: prinde-mi pe murgul cel țintat AL. [V. țintă].

țintát, -ă adj. (d. țintă, semn în frunte). C’o pată albă’n frunte: cal țintat. V. breaz și steĭ 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țintát adj. m., pl. țintáți; f. țintátă, pl. țintáte

țintát adj. m., pl. țintáți; f. sg. țintátă, pl. țintáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚINTÁT adj. 1. țintuit, (reg.) țintelat. (Chimir ~.) 2. (rar) stelat. (Boi ~.)

ȚINTAT adj. 1. țintuit, (reg.) țintelat. (Chimir ~.) 2. (rar) stelat. (Boi ~.)

Intrare: țintat
țintat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintat
  • țintatul
  • țintatu‑
  • ținta
  • țintata
plural
  • țintați
  • țintații
  • țintate
  • țintatele
genitiv-dativ singular
  • țintat
  • țintatului
  • țintate
  • țintatei
plural
  • țintați
  • țintaților
  • țintate
  • țintatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țintat

  • 1. Împodobit cu ținte (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țintelat țintuit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Hangiul, într-un cămeșoi mare pînă la glezne, făcea semne felurite c-o ghioagă țintată. SADOVEANU, O. VII 29.
      surse: DLRLC
    • Vaci cu lapte, Fără curele țintate! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat regional (Despre animale) Care are o pată albă în frunte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stelat diminutive: țintățel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Avea și el o păreche de boi... țintați în frunte. CREANGĂ, O. A. 146.
      surse: DLRLC
    • Am pe un munte Oi mii și sute, Toate sînt țintate-n frunte (Nuielele). GOROVEI, C. 247.
      surse: DLRLC
    • Boi, bourei, În coadă cudălbei, În frunte țintați, în coarne-nfierați. ALECSANDRI, P. P. 102.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Țintă + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09