opțiuni
  • info

7 definiții pentru țintățel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚINTĂȚEL, țintăței, adj. (Pop.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el.

țintățel am [At: ALECSANDRI, P. P. 387 / Pl: ~ei / E: țintat + -el] 1-2 (Pop; șhp; d. boi și cai) Cu țintă1 (10) în frunte Si: (reg) țintărel (1-2).

ȚINTĂȚEL, țintăței, adj. (Reg.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el.

ȚINTĂȚEL, țintăței, adj. m. (Popular) Diminutiv al lui țintat (2). Boi-bourei, În coadă codălbei, În frunte țintăței. TEODORESCU, P. P. 145.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țintățel (pop.) adj. m. (bou ~), pl. țintăței

țintățel (pop.) adj. m., pl. țintăței

țintățel adj. m., pl. țintăței, art. țintățeii

Intrare: țintățel
țintățel adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintățel
  • țintățelul
  • țintățelu‑
plural
  • țintăței
  • țintățeii
genitiv-dativ singular
  • țintățel
  • țintățelului
plural
  • țintăței
  • țintățeilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țintățel, țintățeiadjectiv masculin

  • 1. popular Diminutiv al lui țintat (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boi-bourei, În coadă codălbei, În frunte țintăței. TEODORESCU, P. P. 145. DLRLC
etimologie:
  • Țintat + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.