ȚINTIT, -Ă, țintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care este îndreptat fix spre ceva; pironit. Ochii lui mici rămîneau țintiți de încremenire. SADOVEANU, O. I 371. Rămase cu ochii țintiți înapoi, spre Bucureștii pierduți în depărtare. BASSARABESCU, S. N. 33. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă. ODOBESCU, S. III 35.