AȚINTIT, -Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau a ceva; pironit. – V. aținti.

ațintit¹ sn [At: DA / V: ațân~ / Pl: ~uri / E: aținti] (Rar) 1-4 Ațintire (1-4).

ațintit², ~ă a [At: FILIMON, ap. HEM 2089 / V: ațân~ / Pl: ~iți, ~e / E: aținti] 1 (D. arme) Îndreptat² spre o țintă. 2 (D. privire, ochi) Fixat² asupra a ceva. 3 (D. atenție) Concentrat². 4 (Fig; rar) Orientat² spre un scop.

AȚINTIT, Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, concentrat asupra cuiva sau ceva; pironit. – V. aținti.

AȚINTIT, -Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, sau privire) îndreptat, fixat, pironit asupra cuiva sau a ceva. Priveam cu ochii ațintiți o floare de ametist care tremura într-un strop de apă pe o creangă. SADOVEANU, O.VIII 14. ◊ (Adverbial) Dimonul stă ghemuit într-un colț, lîngă gherghef, și se uită ațintit la dumneaei. SADOVEANU, N. F. 32. Ea rămase singură.., gîndindu-se ațintit ce are de făcut a doua zi. SADOVEANU, B. 73. – Variantă: (învechit) ațintat, -ă (NEGRUZZI, S. III 366) adj.

AȚINTIT, -Ă, ațintiți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Fixat, pironit, concentrat asupra cuiva sau a ceva. [Var.: ațintat, -ă adj.] – V. aținti.

ațintit a. îndreptat spre o țintă: cu capul ațintit la pază OD.

ațintít, -ă adj. Fix, atent (vorbind de ochĭ): privirile tuturor erau ațintite asupra lor. V. țaclă.

ațântit¹ sn vz ațintit¹

ațântit², ~ă a vz ațintit²

AȚINTIT adj. fixat, pironit, țintit, țintuit, (rar) sticlit, (înv. și reg.) stâlpit. (A rămas cu privirea ~.)

AȚINTIT adj. fixat, pironit, țintit, țintuit, (rar) sticlit, (înv. și reg.) stîlpit. (A rămas cu privirile ~.)