8 definiții pentru stâlpit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stâlpit, ~ă a [At: (a. 1673) IORGA, S. D. XVI, 64 / Pl: ~iți, ~e / E: stâlpi] 1 (Îvr; d. terenuri, suprafețe de pământ etc.) Care este marcat cu stâlpi (7). 2 (Îrg; d. oameni) Pironit (de teamă, de mirare etc.) 3 (Îvp; d. ochi, privire) Pironit.
stâlpit a. și adv. țeapăn ca un stâlp: împăratul rămase stâlpit de mirare Isp.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tălpit, ~ă a vz stâlpit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÎLPIT, -Ă, stîlpiți, -te, adj. (Învechit) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). Și iată-l iar pe badea Ion... stîlpit lîngă ușă, sastisit, învîrtindu-și căciula în mîni, neștiind cum să înceapă. VLAHUȚĂ, CL. 64. Rămase împăratul stîlpit, cînd văzu masa viind singură. ISPIRESCU, L. 355. 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. Să stai cu ochii țintă, stîlpiți în lumînare, Ca versul, cînd ne vine prin aer șchiopătînd, În gît să-i punem lațul, să-l așezăm la rînd. HOGAȘ, DR. II 186.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STÎLPIT, -Ă, stîlpiți, -te, adj. (Înv.) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. – V. stîlpi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
stîlpít, -ă adj. Vest. Imobil ca un stîlp, înlemnit, încremenit, înmărmurit: a rămînea stîlpit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STÂLPIT adj. v. ațintit, fixat, împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, pironit, țeapăn, țintit, țintuit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stîlpit adj. v. AȚINTIT. FIXAT. ÎMPIETRIT. ÎNCREMENIT. ÎNLEMNIT. ÎNMĂRMURIT. ÎNȚEPENIT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. PIRONIT. ȚEAPĂN. ȚINTIT. ȚINTUIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
stâlpit, stâlpităadjectiv
- 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). DLRLCsinonime: încremenit înlemnit
- Și iată-l iar pe badea Ion... stîlpit lîngă ușă, sastisit, învîrtindu-și căciula în mîni, neștiind cum să înceapă. VLAHUȚĂ, CL. 64. DLRLC
- Rămase împăratul stîlpit, cînd văzu masa viind singură. ISPIRESCU, L. 355. DLRLC
-
-
- Să stai cu ochii țintă, stîlpiți în lumînare, Ca versul, cînd ne vine prin aer șchiopătînd, În gît să-i punem lațul, să-l așezăm la rînd. HOGAȘ, DR. II 186. DLRLC
-
etimologie:
- stâlpi DLRM