6 definiții pentru țințar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țințar1 sm [At: ȘINCAI, HR. I, 30/23 / V: țân~ / Pl: ~i / E: srb cincar cf arm ținți „cinci”] 1 (Lpl) Nume dat aromânilor de către populațiile slave învecinate. 2 (Lpl) Nume generic pentru populația aromână. 3 (Lsg) Persoană care face parte din populația aromână.

Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: țințar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țințar
  • țințarul
  • țințaru‑
plural
  • țințari
  • țințarii
genitiv-dativ singular
  • țințar
  • țințarului
plural
  • țințari
  • țințarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)