țințar¹ sm [At: ȘINCAI, HR. I, 30/23 / V: țân~ / Pl: ~i / E: srb cincar cf arm ținți „cinci”] 1 (Lpl) Nume dat aromânilor de către populațiile slave învecinate. 2 (Lpl) Nume generic pentru populația aromână. 3 (Lsg) Persoană care face parte din populația aromână.

†ȚINȚAR 👉 ȚÎNȚAR.

țânțar² sm vz țințar¹

ȚÎNȚAR, †ȚINȚAR sm. 🐙 Insectă dipteră, de coloare cenușie sau verzuie, cu corpul subțire, cu picioarele și antenele lungi, ale cărei larve trăesc și se desvoltă în apele stătătoare; e foarte vioaie și scoate un bîzîit pițigăiat; cînd se pune pe piele, împunge întîiu cu sulițele și apoi suge cu trompa; de aceea e foarte supărătoare, nu numai pentru că produce mîncărime în locul înțepat, dar mai ales pentru că poate transmite boli molipsitoare de la un animal la altul; frigurile palustre se capătă numai prin înțepătura țînțarilor cari se găsesc cu miile prin locurile mlăștinoase (Culex pipiens) (🖼 5143): un țîntar îl înțepă așa de tare, încît îl deșteptă (ISP.); 👉 ARMĂSAR1 [lat. vulg. zinzala; comp. it. zenzara, sp. z e n z a l o, etc.].

Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.

țințar s. m., pl. țințari