inăriță sf [At: SIMIONESCU, FL. 273 / Pl: ~țe / E: in² + -ăriță] 1 Pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in Si: țintar (Carduelis flammea). 2 (Îs) ~-mare sau ~-cu-cioc-lung Pasărea Carduelis flammea holbaeli. 3 (Orn; îc) ~-cu-cap-roșu Scatiu cu cap roșu (Carduelis flammea cabaret). 4 (Îc) ~-verde (sau -galbenă) Pasărea Serinus canaria serinus. 5 (Bot) Inariță (1) (Najas minor).

INĂRIȚĂ, inărițe, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare castanie, care se hrănește mai ales cu semințe de in (Carduelis flammea flammea); țînțar.

INĂRIȚĂ ~e f. Pasăre migratoare, de talie mică, din familia fringilidelor, având penajul castaniu pe spate, roșu pe frunte și roz pe piept, care se hrănește mai ales cu semințe de in. /in + suf. ~ăriță

inăriță f. plantă ale cării frunze seamănă cu ale inului (Linaria).

inăríță f., pl. e (d. in). Bucov. Suspect. O păsărică din neamu scatiuluĭ (fringilla linária). Ban. (Șez. 32, 111). O plantă care seamănă cu inu. V. inariță.

ȚINTAR¹ sm. 🐦 = INĂRIȚĂ.

inăriță (pasăre) s. f., g.-d. art. inăriței; pl. inărițe

inăriță (pasăre) s. f., g.-d. art. inăriței; pl. inărițe

inăriță s. f., g.-d. art. inăriței; pl. inărițe

INĂRÍȚĂ (< in) s. f. Pasăre mică, migratoare, din familia fringilidelor. cu capul roșu, gușa neagră și pieptul roz (Acanthis flammea); i. roșie. Cuibărește în N Europei și al Asiei. I. polară trăiește în ținuturile de tundră din N Europei și Asiei. Identificată și în România.

INĂRIȚĂ s. (ORNIT.) 1. (Carduelis flammea) (reg.) țintar, pasărea-inului. 2. inăriță-verde (Serinus canaria serinus) = (rar) scatiu.

INĂRIȚĂ s. (ORNIT.) 1. (Carduelis flammea) (reg.) țintar, pasărea-inului. 2. inăriță-verde (Serinus canaria serinus) = (rar) scatiu.