ȚÎNȚAR¹, țînțari, s. m. Insectă din ordinul dipterelor, cu corpul lung, aripi înguste, picioare lungi și subțiri, ale cărei larve se dezvoltă în ape stătătoare; femela se hrănește cu sîngele pe care îl suge înțepînd oamenii și animalele (Culex). Și te poartă sub escortă O cohortă de țînțari subțiri în glas, Înzestrați la cap c-o sculă minusculă, Cu pretenție de nas... TOPÎRCEANU, P. O. 22. ◊ Țînțar anofel v. anofel. ◊ Expr. A face din țînțar armăsar = a exagera. În zece ani, nu-i prima oară cînd faci din țînțar, armăsar. C. PETRESCU, A. R. 31. Le place să facă din țînțar armăsar. O fi ceva, nu zic, dar nici așa cum se vorbește. REBREANU, R. I 305.