16 definiții pentru mușiță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘIȚĂ, mușițe, s. f. 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație. 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeală. – Din bg. mušica.

MUȘIȚĂ, mușițe, s. f. 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație. 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeală. – Din bg. mušica.

mușiță sf [At: PSALT. 221 / V: (reg) moș~, ~șăță / A și: (reg) mușiță / Pl: (rar) ~țe și ~ți / E: bg мушица, srb mužica] (Csc) 1 (Ent; înv) Țânțar (Culex). 2 (Ent; înv) Mușină (2). 3 (Îrg) Muscă (1) (Musca domestica). 4 (Reg) Muscă (28) (Musca Caesar). 5 (Ent; reg) Strechea oilor (Oestris ovis). 6 (Ent) Molie (1). 7 (Reg; csc) Roiuri de musculițe îngrămădite în jurul băuturilor alcoolice sau în jurul altor lichide care fermentează Si: (reg) mușiniță (1), mușițar, mușliță (1). 8 Grămăjoară de ouă depuse, vara, de unele muște (1), pe carnea descoperită sau pe cadavre Si: (îrg) mușină (3), mușiniță (2). 9 (Pex) Larve care se dezvoltă din ouăle depuse, vara, de către unele muște Si: (îrg) mușină (4), mușiniță (3). 10 (Reg) Insecte parazite care trăiesc pe frunzele pomilor sau ale altor plante. 11 (Reg) Albine de la urdiniș, care, nemaiavând loc în stup, stau afară când e gata să roiască stupul. 12-13 (Pete de) mucegai (1). 14 (Spc) Mucegai de vin. 15 (Reg; îe) A dormi să facă ~ți Ia gură A dormi adânc și timp îndelungat.

MUȘIȚĂ, mușițe, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Nume dat îngrămădirii de musculițe mai ales din jurul butoaielor cu vin, al vaselor cu oțet sau al fructelor în fermentație. Au refuzat să primească printre dînsele pe... țînțari și alte mici soiuri de muscuțe și de mușițe. ODOBESCU, S. III 486. ♦ Grămadă de insecte care se dezvoltă pe rădăcinile și frunzele plantelor. Mușița e de regulă multă, măruntă și șade potlog pe frunze. MARIAN, INS. 463. 2. (Cu sens colectiv) Grămadă de larve care se dezvoltă vara pe carnea descoperită, din ouăle depuse de musca-albastră (de carne).

MUȘIȚĂ ~e f. 1) la pl. Mulțime de muște mici care se adună în jurul unui vas în care fermentează ceva (must, fructe etc.). 2) Grămadă de larve care se dezvoltă din ouăle depuse de unele muște, pe carnea ținută descoperită. 3) Insectă parazită care trăiește pe frunzele unor pomi sau ale unor plante. /<bulg. mušica

mușiță f. 1. larvă de muscă; 2. vierme în carne, etc. [Bulg. MUȘIȚA, țânțar].

múșiță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. mušica, dim. d. muha, muscă). Vechĭ. Țînțar. Azĭ. Col. Oŭă de muscă depuse pe carne. Carnea a făcut mușiță, și-aŭ depus muștele oŭăle pe ĭa. – Și mușină, pl. ĭ și e (Dos.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mușiță s. f., g.-d. art. mușiței; pl. mușițe

mușiță s. f., g.-d. art. mușiței; pl. mușițe

mușiță s. f., g.-d. art. mușiței; pl. mușițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUȘIȚĂ s. v. muscă, streche, țânțar.

MUȘIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Drosophila funebris) bețivă, muscă-bețivă, musculiță-de-vin. 2. v. mucegai.

MUȘIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Drosophila funebris) bețivă, muscă-bețivă, musculiță-de-vin. 2. mucegai, mucezeală, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.)

mușiță s. v. MUSCĂ. STRECHE. ȚÎNȚAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mușiță (mușițe), s. f.1. (Înv.) Țînțar, muscă mică. – 2. Ouă de muscă. – Mr. múșiță, megl. mușiță. Sl. myšĭca (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 206), cf. bg., sb., cr. mušica (Conev 52). – Var. mușină, s. f. (țînțar; ouă de muscă), prin încrucișare cu mușină, mișină, s. f. (furnicare, mișunare).

Intrare: mușiță
mușiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușiță
  • mușița
plural
  • mușițe
  • mușițele
genitiv-dativ singular
  • mușițe
  • mușiței
plural
  • mușițe
  • mușițelor
vocativ singular
plural
moșiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mușăță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mușiță, mușițesubstantiv feminin

  • 1. Nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au refuzat să primească printre dînsele pe... țînțari și alte mici soiuri de muscuțe și de mușițe. ODOBESCU, S. III 486. DLRLC
  • 2. Mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. regional Nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mușița e de regulă multă, măruntă și șade potlog pe frunze. MARIAN, INS. 463. DLRLC
  • 4. regional Mucegai, umezeală. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.