8 intrări

Articole pe această temă:

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚẤȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâță = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță-de-vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.

ȚẤȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâța = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.

ȚÂȚĂ ~e f. 1) pop. Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. ◊ Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). ~a-vacii plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboțica-cucului. ~a-caprei a) varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ~a-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii; urechelniță. ~a-oii a) plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ~a-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane; arnică. ~a-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, și cu flori roșii dispuse în spice terminale, care crește în regiuni umede montane. 2) reg. Celulă de fagure în care se dezvoltă matca; botcă. 3) pop. Parte în formă de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /<lat. titia

angheli1 sf [At: (a. 1749) ap. GCR II, 45 / E: An(h)elina] (Bot) Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina cilindrică (de 10-30 cm înălțime), cu frunze lunguiețe, verzi pe partea superioară și albe-făinoase pe cea inferioară, și flori roșii- violete dispuse în umbele; crește pe pășunile umede din regiunea alpină, prin iunie- iulie Si: anglici, țâța-vacii (Primula longiflora).

OÁIE, oi, s. f. Animal domestic rumegător crescut pentru lînă, lapte și carne; (spre deosebire de berbec) femela acestei specii (Ovis aries). Cînd eram eu copil, pe acolo pășteam oile satului. BUJOR, S. 146. Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile, să pască. COȘBUC, P. II 167. S-au dus ca să găsească... Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. Cine se face oaie îl mănîncă lupul (= cine e prea bun, prea moale, dă prilej celor răi să-i facă neajunsuri). A da oile în paza lupului v. lup. ◊ Loc. adv. Ca oile = cu grămada, grămadă. ◊ Expr. S-a dezbrăcat (lupul) de pielea oii = și-a scos masca, și-a dat pe față caracterul urît, crud. A se ține (sau a se agăța de cineva) ca scaiul de oaie = a se ține mereu după cineva, a nu-1 slăbi, a nu-i da pace. Atunci, bucuria lui Ipate! Începe a se ținea de fată ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 167. A suge la două oi = a trage foloase din două părți. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un cîștig exagerat din ceva sau de la cineva. A îi oaie între lupi = a fi bun, blînd, moale între oameni răi. A fi deștept (sau șiret) ca oaia, se zice, în ironie, despre un om naiv, prost. A o face de oaie = a face o prostie, o gafă, a o face boacănă. (Prea) e de oaie = prea e de tot, prea e din cale-afară. A băga oile în lapte v. băga. ♦ Carnea acestui animal. Tocană de oaie. ♦ Blana acestui animal. Căciula cea de oaie pe urechi ani tras-o zdravăn. EMINESCU, N. 42. ◊ Compus: (Bot.) țîța-oii = ciuboțica-cucului. – Pronunțat: oa-ie.

ȚÎ́ȚĂ, țîțe, s. f. 1. Mamelă. Puiul de lup, cînd dă de sînge, lasă țîța lupoaicei și e lup! DELAVRANCEA, O. II 116. Adormiți fiind purceii cu țîța în gură, voinicul băgă mîna binișor și apucă un purcel. ISPIRESCU, L. 129. M-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-o dată laptele cel de văpaie albă a țîțelor ei. EMINESCU, N. 24. Plumbul, intrînd subt țîța stîngă, a frînt o coastă. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ Loc. adv. (Popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci) La țîță = la piept, la sîn, sugînd. Simion Lungu, beat-leucă, răzimat de un colț de masă, își înjura nevasta care stătea lîngă el, în picioare, cu un copilaș la țîță. REBREANU, I. 34. Se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țîță și altul, de vreo patru ani, de mînă. id. R. I 176. Pe coastele dealurilor se văd... femei rătăcind cu pruncii la țîță. RUSSO, O. 34. ◊ Copil de țîță v. copil (2). ◊ Loc. adj. (Despre o femeie) Cu țîță = care alăptează. Mama cu țîță să nu umble cu canforă... că pe urmă îi înțarcă țîța. ȘEZ. VI 59. ◊ Expr. A da țîță = a alăpta, a da să sugă. Dați-i nițică țîță băiatului meu... Hulpav, frate-meu se repede și suge. STANCU, D. 232. Copilul pînă nu plînge, mă-sa nu-i dă țîță. ȘEZ. I 218. (Despre o femeie) A avea țîță = a avea secrețiune suficientă de lapte pentru a-și alăpta copilul. (Atestat în forma țiță) Dar ai țiță de ajuns? CONTEMPORANUL, IV 390. 2. Compuse: (Bot.) țîța-caprei = a) barba-caprei, v. barbă; b) plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele alungite și cu florile galbene-aurii (Tragopogon orientalis); țîța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului, v. ciuboțică; țîța-vacii = a) varietate a viței de vie care produce struguri cu boabe cărnoase și alungite (Vitis); razachie; b) ciuboțica-cucului, v. ciuboțică; c) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene așezate în umbelă la vîrful tulpinii (Primula elatior). 3. (Popular) Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. Vrei un ulcior cu țîță ori un ulcior cu flori de smalț albe pe burtă. STANCU, D. 43. 4. (Popular) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor; țîțînă (2).

digitală f. plantă veninoasă (numită vulgar degetar și țâța oii) ale cării flori seamănă cu un deget de mânușă: e întrebuințată în medicină spre a zăbovi bătăile inimei.

țăță f. 1. organ glandulos care secretează lapte la femeie și la partea femeiască a mamiferelor, scurt timp după ce au născut fătul: a da țăță, a suge țăță; 2. fig. vârstă de alăptat: copil de țăță; 3. nume de plante: țăța caprei v. barba caprei; țăța oii, a) Munt. cioboțica cucului; b) Mold. degetar; 4. varietate de struguri (v. țăța vacii); țăța vacii, a) Munt. cioboțica cucului; b) varietate de struguri roșii deschiși în forma unei țățe de vacă. [Lat. TITIA: vorbă luată din graiul copiilor și de aceea familiară multor limbi].

țî́ță și (maĭ vechĭ) țíță f., pl. e (lat. pop. tĭtia, carne, vgr. titthe, doĭcă, titthós, gurguiu țîțeĭ; it. retta, pv. cat. sp. pg. teta, fr. tette, gurguĭu țîțeĭ. Rom. țîță presupune un latin *tĭtia, de unde și it. zizza, rudă cu germ. zitze, vgerm. titta, germ. de jos titte, ol. tet, țița. D. rom. vine bg. cica. V. țîșînă, țițeĭ, ațîț). Fam. Mamelă, organu care secretează laptele la femeĭe (și care, maĭ turtit și fără să dea lapte, există și la bărbat). A da țiță, a alăpta. A suge țîță, a fi alăptat. Copil de țîță, prunc care suge țîță. Fig. Ridicătură, înălțătură de pămînt: de pe țîță se vedea tot satu. Numirĭ de plante: țîța capreĭ saŭ a vaciĭ, un fel de strugurĭ cu boabe lungĭ. Țița vaciĭ (Munt.), cĭoboțica cuculuĭ, o plantă primulacee. Țîța oiĭ (Mold.), degetar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țấță (pop.) s. f., g.-d. art. țấței; pl. țấțe

țâță s. f., g.-d. art. țâței; pl. țâțe

!țấța-cáprei (plantă) (-ca-prei) s. f. art., g.-d. art. țấței-cáprei

!țấța-fíului (plantă) (-fi-u-) s. f. art., g.-d. art. țấței-fíului

!țấța-miélului (urechelniță) s. f. art., g.-d. art. țấței-miélului

!țấța-óii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. țấței-óii

țâța-cáprei (bot.) s. f. (sil. -prei)

țâța-fíului (bot.) s. f.

țâța-miélului (bot.) s. f.

arată toate definițiile

Intrare: țâță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâță
  • țâța
plural
  • țâțe
  • țâțele
genitiv-dativ singular
  • țâțe
  • țâței
plural
  • țâțe
  • țâțelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiță
  • țița
plural
  • țițe
  • țițele
genitiv-dativ singular
  • țițe
  • țiței
plural
  • țițe
  • țițelor
vocativ singular
plural
Intrare: Țâță
Țâță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țâță
Intrare: țâța-caprei
  • silabație: -ca-prei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâța-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • țâței-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâța-fiului
  • silabație: -fi-u-lui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâța-fiului
plural
genitiv-dativ singular
  • țâței-fiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâța-mielului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâța-mielului
plural
genitiv-dativ singular
  • țâței-mielului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâța-oii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâța-oii
plural
genitiv-dativ singular
  • țâței-oii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâța-oilor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâța-oilor
plural
genitiv-dativ singular
  • țâței-oilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâța-vacii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâța-vacii
plural
genitiv-dativ singular
  • țâței-vacii
plural
vocativ singular
plural

țâță țiță

  • 1. popular Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: mamelă sân (mamelă) uger diminutive: țâțișoară 4 exemple
    exemple
    • Puiul de lup, cînd dă de sînge, lasă țîța lupoaicei și e lup! DELAVRANCEA, O. II 116.
      surse: DLRLC
    • Adormiți fiind purceii cu țîța în gură, voinicul băgă mîna binișor și apucă un purcel. ISPIRESCU, L. 129.
      surse: DLRLC
    • M-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-o dată laptele cel de văpaie albă a țîțelor ei. EMINESCU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Plumbul, intrînd subt țîța stîngă, a frînt o coastă. NEGRUZZI, S. I 29.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală De țâță = (despre copii) sugar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: sugar
    • 1.2. locuțiune adjectivală (Despre o femeie) Cu țâță = care alăptează.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mama cu țîță să nu umble cu canforă... că pe urmă îi înțarcă țîța. ȘEZ. VI 59.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială La țâță = la sân, la piept, sugând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Simion Lungu, beat-leucă, răzimat de un colț de masă, își înjura nevasta care stătea lîngă el, în picioare, cu un copilaș la țîță. REBREANU, I. 34.
        surse: DLRLC
      • Se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țîță și altul, de vreo patru ani, de mînă. REBREANU, R. I 176.
        surse: DLRLC
      • Pe coastele dealurilor se văd... femei rătăcind cu pruncii la țîță. RUSSO, O. 34.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A da țâță = a da să sugă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: alăpta 2 exemple
      exemple
      • Dați-i nițică țîță băiatului meu... Hulpav, frate-meu se repede și suge. STANCU, D. 232.
        surse: DLRLC
      • Copilul pînă nu plînge, mă-sa nu-i dă țîță. ȘEZ. I 218.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie (Despre o femeie) A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Dar ai țiță de ajuns? CONTEMPORANUL, IV 390.
        surse: DLRLC
  • 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: gurgui un exemplu
    exemple
    • Vrei un ulcior cu țîță ori un ulcior cu flori de smalț albe pe burtă. STANCU, D. 43.
      surse: DLRLC
  • 3. popular Celulă în care se dezvoltă matca albinelor; țâțână (3.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: botcă țâțână

etimologie:

țâța-caprei botanică

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare (Tragopogon pratensis).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: barba-caprei surguci
  • 2. Varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase.
    surse: NODEX
    • comentariu Definițe aproape identică cu cea de la țâța-vacii (1.).
      surse: dexonline

etimologie:

țâța-fiului

  • 1. Plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca).
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

țâța-mielului

  • 1. Plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii.
    surse: DEX '09 NODEX sinonime: urechelniță

etimologie:

țâța-oii botanică

  • 1. Plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ciuboțica-cucului

etimologie:

țâța-oilor

  • 1. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane.
    surse: DEX '09 NODEX sinonime: arnică

etimologie:

țâța-vacii botanică

  • 1. Varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase (Vitis).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: razachie
  • 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ciuboțica-cucului
  • 3. Plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: