botcă¹ sf [At: MARIAN, INS. 145 / V: boatcă / Pl: ~tci / E: nct] (Mol; Buc) 1 Alveolă în fagure, în care se reproduce matca Si: tâță. 2 Scorbură. 3 Lovitură dată în capul cuiva cu nodul degetului mare și apoi, printr-o întorsătură repede a pumnului, cu nodul degetului mic Si: castană, nucă, pară.

botcă¹ s.f. (apic.; reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. • pl. -ce. /etimol. nec.

botcă² s.f. v. butcă.

❍BOTCĂ (pl. -ce) sf. Mold. Alveolă, chilioara din fagur, în care se naște matca.

BOTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Alveolă (2) în care se găsește matca.

botcă f. Mold. chilioară în care se naște matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. butcă)].

bótcă f., pl. ĭ și e (ung. bödke, cutie. Cp. cu bîtcă 2). Alveolă, chilioară (maĭ ales a matceĭ albinelor). V. scorbură.

boatcă sf vz botcă²

botcă (reg.) s. f., g.-d. art. botcei; pl. botce

botcă (reg.) s. f., g.-d. art. botcei; pl. botce

botcă s. f., g.-d. art. botcei; pl. botce