10 definiții pentru surguci (bot.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

SURGÚCI, (1) surguciuri, s. n., (2) surguci, s. m. 1. S. n. Panaș din pene (de struț) împodobit cu pene scumpe, purtat la turban sau la ișlic de sultani, de înalți demnitari turci sau de unii domni români. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele divizate în numeroase segmente liniare și cu florile albăstrui-violete, roz, albe sau pestrițe, cultivată ca plantă ornamentală (Consolida ajacis). – Din tc. sorguç.

SURGÚCI1, surguci, s. m. Plantă erbacee cu tulpina simplă sau ușor ramificată la vîrf, cu frunzele divizate în numeroase segmente lineare, cu florile albastre, roz, albe sau pestrițe, neregulate; se cultivă ca plantă ornamentală (Delphinium Ajacis ).

SURGÚCI1 ~ m. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe, albastre, roz sau pestrițe. /<turc. sorguç

surgúcĭ n., pl. ce și cĭurĭ (turc. sorghuç, sorghuc, pompon de păr saŭ de pene; ngr. sergútsi, sîrb. sorguč). Vechĭ. Moț de pene cu petre prețioase (îl purta sultanu, pașiĭ din Egipt, Bagdad și Buda și, diferit în formă, domniĭ româneștĭ). Azĭ. O plantă ranunculacee ornamentală (delphinium Ajacis), numită (în Trans.) și toporaș.

surguciu n. 1. peniș împodobit cu diamante la o căciulă domnească: în fruntea-mi să lucească surguciu ca o stea AL.; 2. Bot. nemțișori de grădină. [Turc. SORGUČ, egretă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surgúci1 (plantă) s. m., pl. surgúci

surgúci2 (mănunchi de pene) s. n., pl. surgúciuri

surgúci (bot.) s. m., pl. surgúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURGÚCI s. 1. panaș. (~ purtat de sultan la turban.) 2. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.) gâlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țâța-caprei.

SURGUCI s. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănași (pl.), coconași (pl.), crăcuțe (pl.), gîlceavă, ocheșei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaș, tătăiși (pl.), toporași (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grîului, floare-domnească, nemțișor-de-grădină, țîța-caprei.

Intrare: surguci (bot.)
surguci (bot.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surguci
  • surguciul
  • surguciu‑
plural
  • surguci
  • surgucii
genitiv-dativ singular
  • surguci
  • surguciului
plural
  • surguci
  • surgucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)