13 definiții pentru uger


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÚGER, ugere, s. n. Formațiune anatomică rezultată prin fuziunea mameloanelor la femelele animalelor mamifere. – Lat. uber, -eris.

ÚGER, ugere, s. n. Organ cărnos de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere; țâță. – Lat. uber, -eris.

ÚGER, ugere, s. n. Organ de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere. V. țîță, mamelă. Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. [Capra] începu... să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Erau unsprezece bursucei care se zvîrcoleau... subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42.

ÚGER ~e n. (la femelele unor animale mamifere) Organ care secretă laptele. /<lat. uber, ~eris

uger n. organ ce servă de rezervoriu laptelui (la vaci). [Lat. UBEREM].

úger n., pl. e (lat. ûber, úberis [n.], scr. údhar, vgr. ûthar; germ. euter, engl. udder, it. ubero, sp. pg. ubre. P. b = g, cp. cu negură, negel). Organu (glandele mamelare) în care vaca (bivolița, capra, oaĭa) secretează și păstrează laptele: ugeru vaciĭ are patru țîțe. – Și unger (Mold. sud) și ulger (Mold. nord).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÚGER s. (ANAT.) mamelă, țâță. (~ la mamifere.)

UGER s. (ANAT.) mamelă, țîță. (~ la mamifere.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

úger (-re), s. n. – Țîță. – Var. Mold. ulger, unger. Mr. udzire, istr. uger. Lat. ūbĕr (Pușcariu 1737; REW 9026), cf. romagn. uver, it. ubero, port. ubre. Schimbul consonantic ca în rubusrug (după Pușcariu și Tiktin, prin analogie cu a suge). Legătura cu mag. ugyan (Cihac, II, 536) nu este probabilă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

uger, ugere s. n. (vulg.d. femei) sân, mamelă.

Intrare: uger
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uger
  • ugerul
  • ugeru‑
plural
  • ugere
  • ugerele
genitiv-dativ singular
  • uger
  • ugerului
plural
  • ugere
  • ugerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uger

  • 1. Formațiune anatomică rezultată prin fuziunea mameloanelor la femelele animalelor mamifere.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: mamelă țâță 3 exemple
    exemple
    • Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50.
    • [Capra] începu... să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135.
    • Erau unsprezece bursucei care se zvîrcoleau... subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42.

etimologie: