11 definiții pentru gurgui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GURGUI, gurguie, s. n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. gurgulio „beregată”.

GURGUI, gurguie, s. n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. gurgulio „beregată”.

gurgui sn [At: CANTEMIR, IST. 287 / Pl: ~e / E: cf lat gurgulio] 1 Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura ulciorului. 2 Vârful sânului Cf sfârc, mamelon. 3 Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. 4 Vârful unui deal sau al unui munte. 5 (Îe) A lua pe (cineva) în (pe) ~ A alunga (pe cineva). 6 (Îae) A bate pe cineva.

GURGUI, gurguie, s. n. 1. Partea dinainte a opincii, strînsă cu o curelușă și formînd vîrful sau moțul. Ciobanul îl repezi cu gurguiul opincii. CAMILAR, T. 227. Scuipă printre dinți, pînă peste gurguiul opincilor lui Bedreag. HOGAȘ, M. N. 199. 2. Partea în formă de cioc de la gura unui ulcior. Să sorb și eu o gură de apă pe gurguiul ulciorului, că mult țîșnește din el boabe ca de mărgăritar. DELAVRANCEA, V. V. 12. 3. Vîrful sînului. Brava, ai bune gurguie, are să le poată ușor apuca duduița iast’ mare. CONTEMPORANUL, IVI 393. 4. Vîrful unui deal, al unui munte. Muntele, namilă naltă, Căpățînoasă, cu creasta de cremene... își saltă-n tărie gurguiele gemene. DEȘLIU, G. 26.

GURGUI ~ie n. 1) Parte în formă de cioc de la gura unor vase (care înlesnește turnarea unui lichid). 2) Vârf al opincii, strâns cu curelușă. 3) Vârf al mamelei; mamelon; sfârc. 4) Creastă a unui deal sau a unui munte. /cf. lat. gurgulio

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie

gurgui (vârf) s. n., pl. gurguie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GURGUI s. 1. (pop.) țâță. (~ul urciorului.) 2. v. mamelon.

GURGUI s. 1. (pop.) țîță. (~ urciorului.) 2. (ANAT.) mamelon, sfîrc. (~ sînului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gurgui (gurguie), s. n.1. Sfîrc, mamelon. – 2. Gaura de la gura urciorului. – 3. Cioc de urcior. – 4. Vîrf, culme. – Var. gurgoi, gîrgoi, gurgun, gurzui, gurlui.Mr. gurgul’u. Creație expresivă, bazată pe gog „obiect rotund”, cu r infix, cf. gorgoană, gorgoase, provenind din aceeași rădăcină. Sensul de „obiect rotund” este comun tuturor uzurilor sale; cel de al doilea se explică prin faptul că gura urciorului tipic se află deasupra unui cioc care imită sfîrcul sînului (explicație dată de dicționare, de „gît de urcior” nu este exactă). Legătura cu lat. gurgullus (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 284) sau gurgulio (REW 3922; DAR; Pascu, I, 196) pare mai curînd șocantă decît sigură. Mr. a păstrat, alături de sensul de „cioc de urcior” și pe acela de bulgăre, obiect rotund, care a trecut în ngr. γϰουργϰούλια „cartofi” (Höeg 149). – Der. gurguia, vb. (a ascuți; refl., a se urca, a se înălța; refl., a ieși în evidență; refl., a se împăuna); gurguța, vb. refl. (a se înfoia), cu suf. expresiv -ța sau -ți, cf. cocoța.

Intrare: gurgui
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gurgui
  • gurguiul
  • gurguiu‑
plural
  • gurguie
  • gurguiele
genitiv-dativ singular
  • gurgui
  • gurguiului
plural
  • gurguie
  • gurguielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gurgui, gurguiesubstantiv neutru

  • 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ciobanul îl repezi cu gurguiul opincii. CAMILAR, T. 227. DLRLC
    • format_quote Scuipă printre dinți, pînă peste gurguiul opincilor lui Bedreag. HOGAȘ, M. N. 199. DLRLC
  • 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să sorb și eu o gură de apă pe gurguiul ulciorului, că mult țîșnește din el boabe ca de mărgăritar. DELAVRANCEA, V. V. 12. DLRLC
  • 3. Vârful sânului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Brava, ai bune gurguie, are să le poată ușor apuca duduița iast’ mare. CONTEMPORANUL, IVI 393. DLRLC
  • 4. Vârful unui deal sau al unui munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Muntele, namilă naltă, Căpățînoasă, cu creasta de cremene... își saltă-n tărie gurguiele gemene. DEȘLIU, G. 26. DLRLC
etimologie:
  • cf. gurgulio „beregată”. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.