13 definiții pentru șugubină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (Înv. și reg.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în Evul Mediu, în Țările Române, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ◊ Expr. A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina.

șugubi sf [At: (a. 1554) D. BOGDAN, GL. 54 / V: (înv) de~, dușeg~, (reg) jig~, (îrg) jug~ / Pl: ~ne, ~ni / E: slv доушегоувина] 1 (Înv; mai ales îf deșugubină) Faptă gravă care contravenea legilor juridice sau preceptelor religioase și morale (în special omucidere sau adulter) Si: crimă (1), nelegiuire, păcat. 2 (Înv; în țările românești din Evul Mediu) Amendă (în bani sau în natură) percepută pentru omucidere, tâlhărie, adulter. 3 (Reg) Necaz. 4-5 (Reg; îe) A da (sau a fi) de ~ A produce cuiva (sau a i se întâmpla) o neplăcere, un necaz, o nenorocire. 6-7 (Reg; îae) A (se) face de râs. 8-9 (Reg; îae) A (se) face de ocară. 10 (Trs) Infirmitate. 11 (Ban; dep) Om de nimic, care incomodează pe alții. 12 (Mun) Poznă.

ȘUGUBÍNĂ, șugubine, s. f. 1. (Înv.) Păcat grav; nelegiuire, crimă. 2. Amendă percepută în timpul evului mediu, în țările românești, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter. 3. (Reg.) Necaz, nenorocire. ◊ Expr. A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară. – Din sl. dušegubina.

ȘUGUBÍNĂ s. f. 1. (Învechit și regional, în expr.) A da de (sau de-o) șugubină = a da de rușine, a se face de rîs, de ocară. Ia împinge hoborocu cela încoace, măi țică... încet, să nu dai de șugubină. VLAHUȚĂ, CL. 110. M-am fost dus să macin, dar mai dădui de-o șugubină. CONTEMPORANUL, VI 41. 2. (Învechit) Păcat grav, nelegiuire, crimă. Cu capu-și plăti șugubina. BUDAI-DELEANU, Ț. 152.

ȘUGUBINĂ s.f. 1. (Mold.) Faptă gravă, nelegiuire, în special omucidere, tîlhărie sau adulter. Vornicul cel mare de Țara de Sus, giudecă-toriu tuturor den țară, cine au strîmbătăți și globnic de morți de om și de șugubini ce să fac la partea lui. URECHE ; cf. URECHE, 70. 2. (ȚR) Amendă percepută pentru omucidere, tîlhărie sau adulter. Ține pre acest voinic la tine, iar de va scăpa și va fugi, tu în locul lui vei fi sau vei plăti șugubina. NEAGOE, ÎNV. Variante: șigubină (URECHE, 70). Etimologie: deșugubină (< dușegubină < sl. dušegubina). Vezi și șugubăț. Cf. b e z a c o n i e; h a t a l m.

șugubină f. 1. od. V. deșugubină; 2. amendă pentru o crimă: pentru această vină a lor le au luat Pătrașcu Vodă trei șugubini BĂLC.; 3. azi, Munt., bocluc, pocinog: a dat de șugubină. ISP. [V. deșugubină: silaba inițială a căzut prin confuziunea cu prep. de].

șugubínă f., pl. ĭ și e (din deșugubină, supt infl. luĭ a șugui, ĭar silaba inițială a căzut pin confuziune cu de). Vechĭ. Amendă p. o crimă. Azĭ. Est. Fam. Poznă, boață, încurcătură. A da pe cineva de șugubină, a-l băga în belea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șugubínă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. șugubínei; pl. șugubíne

șugubínă s. f., g.-d. art. șugubínei; pl. șugubíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUGUBÍNĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

șugubi s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șugubínă, șugubine, (șugubdină), s.f. – (reg.) Necaz, nenorocire, groază: „Lasă pușca-n șugubdină, / Vin’ acas’ pe-o săptămână” (Bârlea, 1924, I: 100). „Mănânce-te șugubina, bida!” (Faiciuc, 1998: 96). În expr. a fi de șugubină = a fi de groază, de râs, de mirare (Bârlea, 1924). – Din sl. dušegubina (DEX, MDA).

șugubínă, -e, (șugubdină), s.f. – Necaz, nenorocire, groază: „Lasă pușca-n șugubdină, / Vin’ acas’ pe-o săptămână” (Bârlea 1924 I: 100). „Mănânce-te șugubina, bida!” (Faiciuc 1998: 96). În expr. a fi de șugubină = a fi de groază, de râs, de mirare (Bârlea 1924). – Din sl. dušegubina (DEX).

Intrare: șugubină
șugubină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șugubi
  • șugubina
plural
  • șugubine
  • șugubinele
genitiv-dativ singular
  • șugubine
  • șugubinei
plural
  • șugubine
  • șugubinelor
vocativ singular
plural

șugubină

  • 1. învechit regional Păcat grav.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crimă nelegiuire păcat attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu capu-și va plăti șugubina. BUDAI-DELEANU, Ț. 152.
      surse: DLRLC
  • 2. Amendă percepută în Evul Mediu, în Țările Române, pentru omucidere, tâlhărie sau adulter.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. expresie A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ia împinge hoborocu cela încoace, măi țică... încet, să nu dai de șugubină. VLAHUȚĂ, CL. 110.
        surse: DLRLC
      • M-am fost dus să macin, dar mai dădui de-o șugubină. CONTEMPORANUL, VI 41.
        surse: DLRLC

etimologie: