ȘUGUBINĂ s. f. 1. (Învechit și regional, în expr.) A da de (sau de-o) șugubină = a da de rușine, a se face de rîs, de ocară. Ia împinge hoborocu cela încoace, măi țică... încet, să nu dai de șugubină. VLAHUȚĂ, CL. 110. M-am fost dus să macin, dar mai dădui de-o șugubină. CONTEMPORANUL, V_I 41. 2. (Învechit) Păcat grav, nelegiuire, crimă. Cu capu-și plăti șugubina. BUDAI-DELEANU, Ț. 152.