13 definiții pentru infirmitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INFIRMITÁTE, infirmități, s. f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ Fig. Slăbiciune morală, imperfecțiune. – Din fr. infirmité, lat. infirmitas, -atis.
INFIRMITÁTE, infirmități, s. f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ Fig. Slăbiciune morală, imperfecțiune. – Din fr. infirmité, lat. infirmitas, -atis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
infirmitate sf [At: CARAGIALE, O. VII, 248 / Pl: ~tăți / E: lat infirmitas, -atis, fr infirmité, it infirmita] 1 Defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc. Si: handicap, neputință, (pop) beteșug. 2 (Fig) Slăbiciune morală. 4 (Fig) Imperfecțiune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFIRMITÁTE, infirmități, s. f. Starea celui infirm; (concretizat) defect fizic. ◊ Fig. Nu sufer de trista infirmitate a vanității. CARAGIALE, O. VII 248.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFIRMITÁTE s.f. Stare a celui infirm; defect fizic, schilodenie, beteșug; neputință. ♦ (Fig.) Slăbiciune, imperfecțiune. [Cf. fr. infirmité, lat. infirmitas].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INFIRMITÁTE s. f. 1. stare a celui infirm; lipsă parțială sau totală a unui organ sau a unei funcții. 2. (fig.) slăbiciune, imperfecțiune. (< fr. infirmité, lat. infirmitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INFIRMITÁTE ~ăți f. 1) Stare de infirm. 2) Defect fizic; beteșug. /<fr. infirmité, lat. infirmitas, ~atis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infirmitate f. 1. boală obișnuită, vițiu de conformațiune: surzenia e o infirmitate; 2. fig. slăbiciune, imperfecțiune: infirmitatea umană.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*infirmitáte f., pl. ățĭ (lat. infirmitas, -átis). Slăbicĭune, stare bolnăvicĭoasă. Boală saŭ beteșug, lipsa unuĭ membru saŭ organ al corpuluĭ: surzenia e o infirmitate. Fig. Imperfecțiune, stare inferioară: infirmitatea oamenilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
infirmitáte s. f., g.-d. art. infirmitắții; pl. infirmitắți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
infirmitáte s. f., g.-d. art. infirmității; pl. infirmități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
INFIRMITÁTE s. invaliditate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteșug, meteahnă, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INFIRMITATE s. invaliditate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteșug, meteahnă, (înv. și reg.) neputință, (reg.) betegie, betejeală.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INFIRMITATE. Subst. Infirmitate, invaliditate; defect fizic, hibă (reg.), betegie (reg.), betejeală (pop.), beteșug (pop.). Mutilare, automutilare, estropiație, estropiere, schilodeală, schilodire, ciuntire, ciuntitură. Paralizare, damblagire; paralizie, dambla (pop.), hemiplegie. Ologeală, ologire (rar), șontorogeală, șontorogire; șchiopenie (rar), șchiopătură, șontîcăire, șovîlcăire (reg.). Gheboșare, gheboșat. Orbire, orbeală (reg.), orbie (pop.). Muțenie, mutism, muție (rar), amuțire, muțire. Surditate, surzeală, surzenie, asurzire, surzire. Surdomutism. Infirm, invalid, beteag (pop.), neputincios. Ciung, ciunt. Paralitic, damblagiu, paraplegic, hemiplegie. Olog, șchiop, șont (reg.). Cocoșat. Chior. Orb, orbeț, nevăzător. Mut. Surd, surzilă. Surdomut. Adj. Infirm, invalid, beteag (pop.). Mutilat, automutilat, estropiat, schilod, schilodit, schilav (înv. și pop.), schilăvos (înv.), ciung, ciunt. Paralitic, paralizat, damblagit. Olog, ologit, șontorogit; șchiop, șontorog, șont (reg.), șovîrnog (reg.). Ghebos, gheboșat, cocoșat. Chior. Orb, orbeț. Mut. Surd, tare (fudul) de urechi. Surdomut. Vb. A fi infirm, a fi beteag (pop.). A rămîne infirm, a se beteji (pop.). A se mutila, a se automutila, a se schilodi, a se schilăvi (înv. și pop.). A (se) paraliza, a (se) damblagi (pop.). A (se) ologi, a (se) șontorogi; a șchiopăta, a șchiopa, a șontîcăi, a șovîlcăi (reg.). A se gheboșa, a se cocoșa. A orbi, a-și pierde vederea. A amuți, a muți (pop.). A asurzi, a surzi. A beteji (pop.). A mutila, a estropia, a schilodi, a schilăvi (înv. și pop.), a ciunti, a ciungi, a ciumpăvi (reg.), a ciungări (reg.). A ologi, a lăsa (pe cineva) olog. A chiorî. A orbi, a-i scoate (cuiva) ochii. A asurzi pe cineva. V. bătaie, boală, defect, deformare, statură, tăiere.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
infirmitate
- 1. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: betegeală betegie beteșug invaliditate neputință schilodenie
- exemple
- Nu sufer de trista infirmitate a vanității. CARAGIALE, O. VII 248.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză infirmitésurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină infirmitas, -atissurse: DEX '09 DEX '98 DN