șugubină, șugubine, (șugubdină), s.f. – (reg.) Necaz, nenorocire, groază: „Lasă pușca-n șugubdină, / Vin’ acas’ pe-o săptămână” (Bârlea, 1924, I: 100). „Mănânce-te șugubina, bida!” (Faiciuc, 1998: 96). În expr. a fi de șugubină = a fi de groază, de râs, de mirare (Bârlea, 1924). – Din sl. dušegubina (DEX, MDA).