șugubínă, șugubine, (șugubdină), s.f. (reg.) 1. Necaz, nenorocire, groază: „Sâmpetru de iarnă se ține pentru a-i feri de șugubină pe bărbații de la pădure” (Faiciuc, 2008: 387). 2. (în expr.) A fi de șugubină = a fi de groază, de râs, de mirare. – Din sl. dušegubina (DEX, MDA).