șugubină, -e, (șugubdină), s.f. – Necaz, nenorocire, groază: „Lasă pușca-n șugubdină, / Vin’ acas’ pe-o săptămână” (Bârlea 1924 I: 100). „Mănânce-te șugubina, bida!” (Faiciuc 1998: 96). În expr. a fi de șugubină = a fi de groază, de râs, de mirare (Bârlea 1924). – Din sl. dušegubina (DEX).