10 definiții pentru nelegiuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.

nelegiuire sf [At: AETHIOPICA, 85r/13 / Pl: ~ri / E: nelegiuit] Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale Si: fărădelege, infamie, ticăloșie.

NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă nelegiuită, fărădelege, infamie, crimă. Va da pe mîna jandarmilor orice nelegiuire. REBREANU, R. I 236. Verișoara la călugărie! Nu voi suferi niciodată asemene nelegiuire. ALECSANDRI, T. I 51.

NELEGIUÍRE ~i f. Faptă reprobabilă, condamnată de lege; fărădelege. /ne- + legiuire

nelegiuire f. 1. dispreț pentru cele religioase; 2. faptă criminală. [Lege e luat aci în sens de religiune].

nelegĭuíre f. Impietate, sacrilegiŭ. Crimă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NELEGIUÍRE s. v. ticăloșie.

NELEGIUIRE s. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)

Intrare: nelegiuire
nelegiuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nelegiuire
  • nelegiuirea
plural
  • nelegiuiri
  • nelegiuirile
genitiv-dativ singular
  • nelegiuiri
  • nelegiuirii
plural
  • nelegiuiri
  • nelegiuirilor
vocativ singular
plural

nelegiuire

  • 1. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale.
    exemple
    • Va da pe mîna jandarmilor orice nelegiuire. REBREANU, R. I 236.
      surse: DLRLC
    • Verișoara la călugărie! Nu voi suferi niciodată asemene nelegiuire. ALECSANDRI, T. I 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nelegiuit
    surse: DEX '98 DEX '09