2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTEMEIÁT, -Ă, întemeiați, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, rațional. 2. (Înv.) Întărit, puternic, consolidat. [Pr.: -me-iat] – V. întemeia.

ÎNTEMEIÁT, -Ă, întemeiați, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, rațional. 2. (Înv.) Întărit, puternic, consolidat. [Pr.: -me-iat] – V. întemeia.

întemeiat2, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: întemeia] 1 a (D. clădiri) Pus pe temelii Si: clădit, zidit. 2 a (D. o instituție, un stat etc.) Fondat. 3 a (Rar) Zidit. 4 a (D. tinerii căsătoriți) Binecuvântat. 5 a Așezat pe baze sigure Si: consolidat, întărit. 6 a (Pex) Solid. 7 a (D. abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii Si: just, logic, rațional. 8 a (Mil; înv) Apărat. 9 a (D. o plantație, cultură) Îngrijit. 10 a (D. un act, o donație) Confirmat. 11 a În plină vigoare. 12 a Stabilit într-un loc. 13 a Care a prins rădăcini Si: înrădăcinat (1). 14 a (Fig) Așezat la vorbă. 15 a Care se referă la ceva. 16 a Care are dreptul de a face ceva. 17 a (Nob) Care insistă. 18 av Serios. 19 av Bazat pe ceva.

întemeiat1 sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 414/14 / Pl: ~uri / E: întemeia] 1-2 Întemeiere (1-2). 3 (Rar) Zidire. 4 Întărire. 5-6 Întemeiere (5-6). 7 Consolidare. 8 (Mil; înv) Apărare. 9-11 Întemeiere (9-11). 12 Înrădăcinare. 13 (Înv) Împuternicire. 14 Înființare. 15 Instituire.

ÎNTEMEIÁT, -Ă, întemeiați, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, bine susținut. În adevăr, bănuiala îi era întemeiată. CARAGIALE, O. III 40. 2. (Învechit) Întărit, tare, puternic, consolidat. Oraș în cetate... avînd trei părți ale cetății ocolite de o baltă curgătoare și a patra parte, cea făr’ de apă, este foarte întemeiată. GOLESCU, Î. 129.

ÎNTEMEIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTEMEIA și A SE ÎNTEMEIA. 2) Care este susținut prin argumente solide; argumentat; motivat. 3) înv. Care are putere de rezistență. /v. a întemeia

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.). ♦ (Rar) A zidi, a clădi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – În + temei.

întemeia [At: PSALT. SCFI. 210/21/ P: ~me-ia / V: (înv; cscj) întemei / Pzi: ~iez / E: în- + temei] 1 vt A pune temelia unei clădiri. 2 vt A înființa un stat, o instituție etc. Si: (înv) a întemelia. 3 vt (Rar) A zidi. 4 vt (Fig) A pune temelii durabile Si: a consolida. 5-6 vt (Înv) A binecuvânta (pe tinerii căsătoriți). 7 vr A deveni mai sigur pe sine. 8 vt (Mil; înv) A apăra. 9 vt A îngriji o plantație sau o cultură. 10 vt A confirma un act. 11 vr A se stabili într-un loc. 12 vr (Șfg) A prinde rădăcini Si: a se înrădăcina (1). 13 vr (Udp „pe”, „în”, „întru”) A avea ca temei Si: a se baza, a se sprijini. 14-15 vtr (D. oameni; udp „pe”) A (se) referi la ceva. 16 vr A se sprijini pe... 17 vt A da dreptul de a face ceva Si: a autoriza, a împuternici, a îndreptăți. 18 vr (Nob; d. oameni) A insista.

ÎNTEMEIÁ, întemeiez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la state, instituții etc.) A pune baza, a așeza temelia, a înființa, a funda. Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16. Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60. Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024. ♦ (Rar) A zidi, a clădi, a așeza fundamentul unei clădiri. Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330. ◊ Refl. pas. Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25. 2. Refl. Fig. A avea ca temei, a se bizui, a se sprijini (pe ceva). Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43. Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Tranz. Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133. ♦ Tranz. (Rar) A da temei, a îndreptăți, a împuternici, a autoriza. O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.

A SE ÎNTEMEIÁ mă ~iéz intranz. A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /în + temei

A ÎNTEMEIÁ ~iéz tranz. 1) (întreprinderi, grupări, publicații, teorii) A face să ia ființă (având un temei real); a fonda; a înființa; a crea. 2) rar (clădiri, construcții) A ridica, punând temelie trainică; a dura. ~ un oraș. /în + temei

întemeià v. 1. a pune temelia; 2. fig. a pune temeiu: pe ce te întemeiezi?

întemeĭéz v. tr. (d. temeĭ). Pun temelia, fundez. Înființez, creez: a întemeĭa o școală. Bazez, sprijin: a întemeĭa o afirmațiune pe un principiŭ. V. refl. Mă bazez, mă sprijin, mă bizuĭ. – Vechĭ întemellez, temeĭez, temelesc, -llesc și -llicesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întemeiá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 întemeiéze; ger. întemeínd

întemeiá vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 sg. și pl. întemeiáză, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. întemeiéze; ger. întemeínd

întemeia (ind. prez. 3 sg. și pl. întemeiază, 1 pl. întemeiem)

întemeiez, -meiază 3, -meieze 3 conj., -meiat prt., -meind ger., -meiere inf. s., -meietor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTEMEIÁT adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adv. v. just.

ÎNTEMEIAT adj., adv. 1. adj. fundamentat, îndreptățit, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Are obiecții ~; o scuză ~.) 2. adv. drept, just, temeinic. (A judecat ~.)

Întemeiat ≠ neîntemeiat, netemeinic

ÎNTEMEIÁ vb. v. autoriza, fortifica, îndreptăți, îngădui, întări, justifica, permite.

arată toate definițiile

Intrare: întemeiat
întemeiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întemeiat
  • ‑ntemeiat
  • întemeiatul
  • întemeiatu‑
  • ‑ntemeiatul
  • ‑ntemeiatu‑
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiata
  • ‑ntemeiata
plural
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
  • întemeiații
  • ‑ntemeiații
  • întemeiate
  • ‑ntemeiate
  • întemeiatele
  • ‑ntemeiatele
genitiv-dativ singular
  • întemeiat
  • ‑ntemeiat
  • întemeiatului
  • ‑ntemeiatului
  • întemeiate
  • ‑ntemeiate
  • întemeiatei
  • ‑ntemeiatei
plural
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
  • întemeiaților
  • ‑ntemeiaților
  • întemeiate
  • ‑ntemeiate
  • întemeiatelor
  • ‑ntemeiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: întemeia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiere
  • ‑ntemeiere
  • întemeiat
  • ‑ntemeiat
  • întemeiatu‑
  • ‑ntemeiatu‑
  • întemeind
  • ‑ntemeind
  • întemeindu‑
  • ‑ntemeindu‑
singular plural
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întemeiez
  • ‑ntemeiez
(să)
  • întemeiez
  • ‑ntemeiez
  • întemeiam
  • ‑ntemeiam
  • întemeiai
  • ‑ntemeiai
  • întemeiasem
  • ‑ntemeiasem
a II-a (tu)
  • întemeiezi
  • ‑ntemeiezi
(să)
  • întemeiezi
  • ‑ntemeiezi
  • întemeiai
  • ‑ntemeiai
  • întemeiași
  • ‑ntemeiași
  • întemeiaseși
  • ‑ntemeiaseși
a III-a (el, ea)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
(să)
  • întemeieze
  • ‑ntemeieze
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeie
  • ‑ntemeie
  • întemeiase
  • ‑ntemeiase
plural I (noi)
  • întemeiem
  • ‑ntemeiem
(să)
  • întemeiem
  • ‑ntemeiem
  • întemeiam
  • ‑ntemeiam
  • întemeiarăm
  • ‑ntemeiarăm
  • întemeiaserăm
  • ‑ntemeiaserăm
  • întemeiasem
  • ‑ntemeiasem
a II-a (voi)
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
(să)
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
  • întemeiați
  • ‑ntemeiați
  • întemeiarăți
  • ‑ntemeiarăți
  • întemeiaserăți
  • ‑ntemeiaserăți
  • întemeiaseți
  • ‑ntemeiaseți
a III-a (ei, ele)
  • întemeia
  • ‑ntemeia
(să)
  • întemeieze
  • ‑ntemeieze
  • întemeiau
  • ‑ntemeiau
  • întemeia
  • ‑ntemeia
  • întemeiaseră
  • ‑ntemeiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întemeiat

etimologie:

  • vezi întemeia
    surse: DEX '09 DEX '98

întemeia

  • 1. tranzitiv A înființa, a funda (un stat, o instituție etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fonda înființa attach_file 3 exemple
    exemple
    • Da, oameni buni... vom întemeia gospodărie colectivă la Mălini. CAMILAR, TEM. 16.
      surse: DLRLC
    • Acolo s-au sculat asupriții, au răsturnat împărăția, au măturat stăpînirea capitaliștilor și au întemeiat stăpînirea clasei muncitoare. SADOVEANU, M. C. 60.
      surse: DLRLC
    • Dac-ar judeca toți ca d-ta, domnule, apoi teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară. ALECSANDRI, T. 1024.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Văzusem la noi la conac, cum săpau și cum întemeiau argații bordeiele. GALACTION, O. I 330.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou. RUSSO, O. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A pune temelii durabile.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: consolida
  • 2. reflexiv figurat A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baza bizui sprijini attach_file 4 exemple
    exemple
    • Știința și conducerea sovietică se întemeiază pe un realism bărbătesc și îndrăzneț. SADOVEANU, C. 43.
      surse: DLRLC
    • Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Nu-ți întemeia o lume de iluzii pe ce-ai scris. VLAHUȚĂ, P. 133.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • O asemenea idee... trebuie... să ne întemeieze a recunoaște că concurenții cari răspund la chemările noastre nu sînt școlari îndărătnici. ODOBESCU, S. II 363.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + temei
    surse: DEX '09 DEX '98