LOGIC, -Ă, logici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte. ◊ Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii. Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici și care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică. Logică dialectică = concepție filosofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conținutul. 2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic. ♦ Fel de a gândi al cuiva. 3. Cerință firească, temei rațional, rațiune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); rațional, just, întemeiat, corect. ◊ Cap logic = minte care gândește rațional; persoană care gândește întemeiat, rațional. 2. (Fiz., în sintagma) Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operații logice elementare. 3. (În sintagmele) Diagramă (sau schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă. – Din fr. logique.

logic² sm [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 102^v/13 / V: loghic / Pl: ~ici / E: ngr λογικός] (Înv) 1-3 Logician (1-3).

logic¹, ~ă [At: VALIAN, V. / Pl: ~ici, ~ice / E: lat logicus, fr logique, ger logisch] 1-2 a, av (Care este) conform regulilor logicii (1) Si: corect, just, rațional, (înv) logicesc (1-2). 3 a Care aparține logicii (1) Si: (înv) logicesc (3). 4 a Care se referă la logică (1) Si: corect, just, rațional, (înv) logicesc (4). 5 a Specific logicii (1) Si: (înv) logicesc (5). 6 a De logică (1) Si: (înv) logicesc (6). 7 a Bazat pe principiile logicii (1) Si: corect, just, rațional, (înv) logicesc (7). 8 a (Fiz; îs) Circuit ~ Circuit electronic sau electromecanic folosit în calculatoarele electronice pentru efectuarea operațiilor logice elementare. 9 a (Îs) ~o-matematic Care aparține logicii (6) matematice. 10 a (Îs) Diagramă (sau schemă) ~ă Reprezentare grafică a unui algoritm Si: organigramă. 11 a (D. rațiune și trăsăturile acesteia) Care corespunde logicii (14). 12-13 a (D. rațiune și trăsăturile acesteia) Care (este sau) se desfășoară corect. 14 a (D. om și d. facultățile sale mintale) Care raționează. 15-16 a Care (dovedește sau) exprimă putere de judecată. 17 a (Îs) Cap ~ Minte care gândește rațional. 18 a (Îas) Persoană care gândește rațional, întemeiat. 19-20 a (Pex; d. realizări spirituale) Care (există sau) este conceput conform caracteristicilor sau regulilor rațiunii. 21 a (Îs) ~o-semantic Care ține de coerența specifică semanticii. 22-23 a (D. forme, tipuri de existență sau de manifestare a faptelor, a evenimentelor naturale și sociale) Care (există sau) evoluează conform unei coerențe interne, unor necesități naturale etc. 24 a Întemeiat.

LOGIC, -Ă, logici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte. ◊ Logică generală = logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale (noțiunea, judecata, raționamentul), precum și principiile gândirii. Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care cercetează operatorii logici și care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetică, lingvistică; logistică. Logică dialectică = concepție filozofică a logicii de pe pozițiile materialismului dialectic, care studiază dialectica formelor logice, raportul lor cu conținutul. 2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic. ♦ Fel de a gândi al cuiva. 3. Cerință firească, temei rațional, rațiune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); rațional, just, întemeiat, corect. ◊ Cap logic = minte care gândește rațional; persoană care gândește întemeiat, rațional. 2. (Fiz., în sintagma) Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit în calculatoarele electronice, cu ajutorul căruia se pot efectua operații logice elementare. 3. (În sintagmele) Diagramă (sau schemă) logică = reprezentare grafică a unui algoritm; organigramă. – Din fr. logique.

LOGIC, -Ă, logici, -e, adj. Conform, potrivit cu regulile logicii, de acord cu logica. Versurile... sînt frumoase, imaginele logice, înlănțuirea ideilor logică. MACEDONSKI, O. I 83. Critica bună... trebuie să fie logică. RUSSO, S. 5. ◊ (Adverbial) Se forța... să argumenteze strîns și logic întreg procesul și apărarea de care avea nevoie. BART, S. M. 77. ◊ Cap logic = minte care gîndește în mod logic, în conformitate cu regulile logicii. Sînt fericit și nici o grijă n-am... Dac-aș fi fost și eu un cap mai logic, De mult din capitală mă mutam. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 126.

LOGIC, -Ă adj. 1. Conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat. 2. (Fiz.) Circuit logic = circuit folosit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare. [Cf. fr. logique].

LOGIC, -Ă I. adj. 1. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat. 2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare. 3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă. II. s. f. 1. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte. ♦ ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ă științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. gândire justă, raționament corect, temeinic. 3. cerință firească, temei, rațiune. (< fr. logique)

LOGIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care ține de logică; propriu logicii; rațional. /<fr. logique

logic a. conform logicei.

*lógic, -ă adj. (vgr. logikós, d. lógos, cuvînt, rațiune). Conform logiciĭ: raționament logic. S. m. și f. Persoană care știe logica saŭ care raționează cu metodă (logician). S. f., pl. ĭ, e. Știința de a raționa bine: Aristotele a formulat principiile logiciĭ. Carte care cuprinde această știință: logica luĭ Aristotele. Dispozițiunea de a raționa bine: logica naturală. Raționament, metodă: această carte n’are logică. Fig. Mod particular de a judeca, de a raționa: logica luĭ e „scoală-te tu ca să șed eŭ”. Adv. În mod logic: a vorbi logic.

loghic sm vz logic²

logic¹ adj. m., pl. logici; f. logică, pl. logice

+logic² adv.

logic adj. m., pl. logici; f. logică, pl. logice

logic adj. m., pl. logici; f. sg. logică, pl. logice

LOGIC adj., adv. 1. adj. rațional. (Judecată ~.) 2. adj., adv. coerent, (fig.) legat. (Bine și ~ vorbește; vorbire ~.) 3. adj. v. fundamentat.

LOGIC adj., adv. 1. adj. rațional. (Judecată ~.) 2. adj., adv. coerent, (fig.) legat. (Bine și ~ vorbește; vorbire ~.) 3. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~.)

Logic ≠ absurd, alogic, nelogic, ilogic

OPERATOR LOGIC s. (LOG.) conector, functor.

OPERATOR LOGIC s. (LOG.) functor.

LOGIC, -Ă adj. (cf. fr. logique): în sintagmele ordine logică și subiect logic (v.).