just, ~ă a [At: MAIORESCU, L. 11 / Pl: juști, ~e / E: fr juste, lat justus, -a, -um] 1-2 a, av (În mod) conform cu adevărul Si: adevărat, drept, echitabil. 3-4 a (D. oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea Si: drept. 5-6 a, av (În mod) legitim. 7-8 av, a (Care este) așa cum trebuie să fie Si: corespunzător, potrivit. 9-10 a, av (În mod) exact. 11-12 a (Muz; îs) Notă ~ă Notă care trebuie intonată sau executată. 13-14 a, av (Pol) (Care este) conform cu doctrina sau cu linia partidului. 15 sns Ceea ce este echitabil.

*JUST l. adj. 1 Drept, conform cu dreptatea ¶ 2 Care lucrează sau judecă conform cu dreptatea ¶ 3 Nemerit, potrivit ¶ 4 Întemeiat, legitim: o temere ~ă ¶ 5 Care este așa cum trebue să fie: a avea o idee ~ă despre ceva II. sm. Om drept. III. adv. Drept, tocmai, întocmai.

JUST, -Ă, juști, -ste, adj. 1. Așa cum trebuie să fie; potrivit, corespunzător. V. corect. Forța partidului constă în aceea că el înfăptuiește o politică justă, bazată pe învățătura marxist-leninistă, pe cunoașterea legilor economice obiective. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2690. ◊ (Adverbial) A procedat just. 2. Conform cu dreptatea, cu adevărul; drept, adevărat, întemeiat. Argumentări juste. ▭ Autorul ridică o serie de probleme... și face o serie de observații juste. L. ROM. 1953, nr. 4, 82. ♦ (Despre persoane) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea; drept. Vă știu om just. SADOVEANU, B. 132.

JUST, -Ă adj. 1. Drept, adevărat. ♦ (Despre oameni) Care procedează și judecă drept. 2. Potrivit, corespunzător. [< fr. juste].

JUST, -Ă adj. 1. (și adv.) drept, adevărat, echitabil. ◊ îndreptățit, întemeiat, legitim. ◊ (despre oameni) care procedează și judecă drept. 2. potrivit, corespunzător. (< fr. juste)

JUST¹ adv. 1) În concordanță cu adevărul; adevărat. 2) Pe bună dreptate. /<fr. juste, lat. justus

JUST² justă (juști, juste) 1) Care este în concordanță cu realitatea și cu adevărul; adevărat; drept. 2) Care este întemeiat pe lege. 3) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept; adevărat. /<fr. juste, lat. justus

just a. 1. conform justiției, dreptului: sentință justă; 2. care judecă sau lucrează cu echitate: om just; 3. conform rațiunii sau bunului simț: observațiune justă ║ m. cel ce practică virtutea. ║ n. ceea ce e just: a discerne justul de injust.

* just, -ă adj. (lat. justus, d. jus, drept, dreptate). Drept, echitabil: Ludovic XIII al Franciiĭ fu supranumit cel Just. Conform justițiiĭ, dreptuluĭ: sentență justă. Conform rațiuniĭ, bunuluĭ simț: observațiune justă. Fundat, legitim: o justă mîndrie. Exact, conform justețiĭ: balanță justă. Care apreciază bine distanțele și formele: ochĭ just. S.n. Ceĭa ce e just, drept, justiție: noțiune de just (saŭ: de justiție) și de injust. Adv. În mod just.

just adj. m., pl. juști; f. justă, pl. juste

just adj. m., pl. juști; f. justă, pl. juste

just adj. m., pl. juști; f. sg. justă, pl. juste

just, justă; juști, juste.

JUST adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. adevărat. 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. v. bine. 6. adj. v. fundamentat. 7. adj. v. îndreptățit.

just, justă adj., adv. I adj. 1 (despre noțiuni, idei, concepte etc.) adevărat, corect, drept, exact. Studiul a fost apreciat întrucât concluziile cercetării erau juste. 2 (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) corect, drept, echitabil, nepărtinitor, <înv.> raționabil. I-a mulțumit pe toți, făcând o împărțire justă a bunurilor rămase ca moștenire. 3 drept, echitabil, îndreptățit, legitim. Cererea sa de mărire a salariului a fost justă. 4 (despre cauze, motive etc.) bun, fundamentat, îndreptățit, îndrituit, întemeiat, justificat, legitim, logic², motivat, serios, temeinic, <rar> determinat, legitimat, <înv.> îmbizuit, raționabil,<fig.; rar> binecuvântat. Trebuie să vină cu o scuză justă pentru a fi crezut. II adv. (modal) 1 adevărat, drept. A prezentat just cele petrecute. 2 corect, drept, echitabil. A împărțit just averea celor trei copii ai ei. 3 drept, întemeiat, temeinic. Înainte de a lua o hotărâre, directorul de proiect judecă just punctele de vedere ale colaboratorilor săi. 4 bine, corect, frumos, <pop.> acătării, <fam.> fain. S-a comportat just cu ea.

JUST adj., adv. 1. adj. adevărat, corect, drept, exact. (O concluzie ~.) 2. adv. adevărat, drept. (A vorbit ~.) 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. bine, corect. (Ai procedat ~.) 6. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~; o scuză ~.) 7. adj. drept, îndreptățit, legitim. (O cerere ~.)

Just ≠ greșit, injust, nejust, nedrept, neadevărat

just (justă), adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil. Fr. juste. – Der. justețe, s. f. (însușirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justiție, s. f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.

SAINT-JUST [sẽ ʒüst], Louis SAntoine Léon de (1767-1794), om politic francez. Iacobin, apropiat al lui Robespierre. Membru al Comitetului Salvării Publice (din mai 1793). S-a remarcat prin elocință și prin rigiditatea principiilor și moralei sale. Unul dintre organizatorii apărării naționale, contribuind la victoria armatei revoluționare împotriva intervenționiștilor străini; i-a înfrânt pe austrieci la Fleures. Arestat în urma loviturii contrarevoluționare de la 9 thermidor (27 iul.) și ghilotinat. Denumit „Arhanghelul Terorii”.