3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSEMNÁRE, însemnări, s. f. Acțiunea de a însemna și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, mențiune scrisă. – V. însemna.

ÎNSEMNÁRE, însemnări, s. f. Acțiunea de a însemna și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, mențiune scrisă. – V. însemna.

însemnare sf [At: SCR. II, 163/5 / V: (reg) ~săm~ / Pl: ~nări / E: însemna] 1 Semnalare. 2 Purtare a unei semnificații Si: însemnat1 (2). 3 Aplicare a unui semn caracteristic pe ceva Si: însemnat1 (3), însemnătură (1). 4 Înfierare. 5 Delimitare. 6 (Rar) Exprimare a unui anumit sens de către un cuvânt Si: însemnat1 (6). 7 Menționare în scris a unui fapt Si: însemnat1 (7), însemnătură (5). 8 Notare. 9 (Înv) Aducere la cunoștință Si: însemnat1 (9), însemnătură (7). 10 Concentrare a atenției la ceva Si: însemnat1 (10). 11 Deținere a unei anumite importanțe Si: însemnat1 (11). 12 (Înv) Stabilire.

ÎNSEMNÁRE, însemnări, s. f. Acțiunea de a însemna și rezultatul ei. 1. Notare, înregistrare în scris. Cîte orașe am văzut și într-însele orice vrednic de însemnare lucru-am văzut. GOLESCU, Î. 17. 2. Marcare printr-un semn distinctiv. Însemnarea oilor. 3. Notă scrisă cu privire la un fapt, la un eveniment. Eminescu căpătase de la Pumnul însemnările de lecțiuni și le împrumuta și la colegi. CĂLINESCU, E. 71. [În 1852] Turgheniev își isprăvește însemnările vînătorești. SADOVEANU, E. 235. Însemnare a călătoriei ce am făcut eu, Constandin Golescu, coprinzătoare de cîte orașe am văzut. GOLESCU, Î. 17. 4. (Rar) Înțeles, semnificație, accepțiune, sens. Sunetul cuvintelor pronunțate îi deșteaptă în conștiință însemnarea lor. GHEREA, ST. CR. I 355.

ÎNSEMNÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNSEMNA. 2) Ceea ce este însemnat undeva. /v. a însemna

însemnare f. 1. acțiunea de a însemna; 2. rezultatul ei: notă, observațiune, semnificațiune.

însemnáre f. Acțiunea de a însemna, notă. Înțeles, sens, semnificațiune: însemnarea unuĭ cuvînt.

ÎNSEMNÁ, (I) însémn, (II) însemnez, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn.

însemna [At: URECHE, ap. LET. I, 102/1 / V: (reg) ~săm~ / Pzi: însemn, (înv) ~nez / E: în- + semn] 1 vt A semnala. 2 viu A avea o anumită semnificație. 3 vt (Îe) A nu ~ nimic A nu avea nici o valoare. 4 vi A aplica un semn caracteristic de recunoaștere. 5 vt (Îe) A ~ cu fIerul roșu A înfiera. 6 vi A delimita. 7 viu (D. cuvinte) A exprima un anumit sens. 8 vr (înv) A se remarca. 9-10 vtr (Înv) A (se) arăta. 11-12 vti (Îrg) A îndrepta o armă spre... Si: a ochi, a ținti. 13 vi A înregistra ceva în scris. 14 vt A nota. 15 vt A face cunoscut. 16 vt (Rar) A lua aminte de ceva. 17 vt (Înv) A stabili. 18 viu A avea o anumită importanță.

ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. [Prez. ind. și: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNÁ, însémn și însemnez, vb. I. I. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a fi, a marca, a arăta, a reprezenta. L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. Arald, ce însemnează pe tine negrul port.? EMINESCU, O. I 97. ◊ Expr. A nu însemna nimic = a nu avea nici o însemnătate, nici o importanță, nici o valoare. O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79. Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva. Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53. ♦ (Despre cuvinte) A avea sensul de..., a exprima o anumită noțiune. ♦ A reprezenta..., a corespunde, a fi egal cu... A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6. Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28. II. Tranz. 1. A nota (prin scris sau prin alte semne), a face o însemnare, a scrie (a desena, a grava), a înregistra. Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103. Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. ◊ Intranz. Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. 2. A marca, a delimita, a determina. Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. 3. A aplica unui lucru un semn caracteristic (după care să se poată recunoaște sau găsi ușor); a marca. Ciobanul înseamnă oile.Refl. pas. Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 4. (Învechit) A indica, a nota. S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. 5. (Rar) A lua act, a remarca, a observa, a afla. Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.

ÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare)

A ÎNSEMNÁ însémn 1. tranz. 1) A evidenția printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informații, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificație; a fi dotat cu o semnificație; a semnifica. [Și însemnez] /în + a semna

însemnà v. 1. a face un semn: pe omul rău îl însemnează D-zeu PANN; 2. a nota: a însemna în catalog; 3. a avea cutare înțeles: vorba însemnează multe; 4. a se distinge: s’aînsemnat prin fapte mărețe.

însémn, -éz, a v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar.Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însemnare s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări

însemnáre s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări

!însemna2 (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseamnă

!însemna1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemnea

însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. și pl. înseámnă/însemneáză

însemna (ind. prez. 3 sg. și pl. înseamnă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSEMNÁRE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. v. înregistrare. 3. (concr.) consemnare, mențiune, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.) 4. v. indicație. 5. v. sens.

ÎNSEMNARE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.) 2. consemnare, înregistrare, înscriere, notare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. (concr.) consemnare, mențiune, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.) 4. (concr.) indicație, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 5. accepție, conținut, înțeles, semnificație, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simț, tîlc. (~ unui cuvînt.)

ÎNSEMNÁ vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenția, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ținti, viza.

ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.

însemna vb. v. DEOSEBI. DETERMINA. DISTINGE. EVIDENȚIA. FIXA. HOTĂRÎ. ILUSTRA. OCHI. PRECIZA. REMARCA. SINGULARIZA. STABILI. STATORNICI. ȚINTI. VIZA.

ÎNSEMNA vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. a consemna, a înregistra, a înscrie, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 4. a arăta, a indica, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 5. a constitui, a fi, a forma, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.) 6. a ilustra, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată în literatură.) 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 9. a reieși, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALBO LAPILLO NOTARE DIEM (lat.) a însemna o zi cu o pietricică albă – A avea o zi bună. La romani era simbolul fericirii. V. și Nigro notanda lapillo.

ALL PROGRESS MEANS WAR WITH SOCIETY (engl.) orice progres înseamnă război cu societatea – G.B. Shaw, „Getting married”, 559.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

însemna, însemn v. t. a bate rău de tot (pe cineva).

Intrare: însemnare
însemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnarea
  • ‑nsemnarea
plural
  • însemnări
  • ‑nsemnări
  • însemnările
  • ‑nsemnările
genitiv-dativ singular
  • însemnări
  • ‑nsemnări
  • însemnării
  • ‑nsemnării
plural
  • însemnări
  • ‑nsemnări
  • însemnărilor
  • ‑nsemnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: însemna (nota)
însemna2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • însemnea
  • ‑nsemnea
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
(să)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
(să)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
însemna1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemn
  • ‑nsemn
(să)
  • însemn
  • ‑nsemn
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemni
  • ‑nsemni
(să)
  • însemni
  • ‑nsemni
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
Intrare: însemna (reprezenta)
însemna1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemn
  • ‑nsemn
(să)
  • însemn
  • ‑nsemn
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemni
  • ‑nsemni
(să)
  • însemni
  • ‑nsemni
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
însemna2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • însemnea
  • ‑nsemnea
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
(să)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
(să)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însemnare, însemnărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a însemna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Notare, înregistrare în scris. DLRLC
      • format_quote Cîte orașe am văzut și într-însele orice vrednic de însemnare lucru-am văzut. GOLESCU, Î. 17. DLRLC
    • 1.2. Marcare printr-un semn distinctiv. DLRLC
      sinonime: marcare
      • format_quote Însemnarea oilor. DLRLC
    • 1.3. concretizat Notă, mențiune scrisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eminescu căpătase de la Pumnul însemnările de lecțiuni și le împrumuta și la colegi. CĂLINESCU, E. 71. DLRLC
      • format_quote [În 1852] Turgheniev își isprăvește însemnările vînătorești. SADOVEANU, E. 235. DLRLC
      • format_quote Însemnare a călătoriei ce am făcut eu, Constandin Golescu, coprinzătoare de cîte orașe am văzut. GOLESCU, Î. 17. DLRLC
    • 1.4. rar Accepție, semnificație, sens, înțeles. DLRLC
      • format_quote Sunetul cuvintelor pronunțate îi deșteaptă în conștiință însemnarea lor. GHEREA, ST. CR. I 355. DLRLC
etimologie:
  • vezi însemna DEX '09 DEX '98

însemna, însemnezverb

  • 1. tranzitiv A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: marca
    • format_quote Ciobanul înseamnă oile. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118. DLRLC
    • chat_bubble A însemna cu fierul roșu = înfiera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înfiera
  • 2. tranzitiv A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103. DLRLC
    • format_quote Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. DLRLC
    • format_quote Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. DLRLC
  • 3. tranzitiv Delimita, determina, marca. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179. DLRLC
    • format_quote Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. DLRLC
    • format_quote Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit Indica, nota. DLRLC
    • format_quote S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. DLRLC
    • format_quote Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. DLRLC
  • 5. tranzitiv rar A lua act. DLRLC
    • format_quote Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429. DLRLC
etimologie:
  • limba latină insignare DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • în + semn DEX '09 DEX '98

însemna, însemnverb

  • 1. intranzitiv unipersonal A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. DLRLC
    • format_quote Arald, ce însemnează pe tine negrul port? EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • 1.1. (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. A avea o anumită importanță, o anumită valoare. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      • format_quote A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6. DLRLC
      • format_quote Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28. DLRLC
    • chat_bubble A nu însemna nimic = a nu avea nicio însemnătate, nicio importanță, nicio valoare. DLRLC
      • format_quote O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79. DLRLC
    • chat_bubble Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva. DLRLC
      • format_quote Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53. DLRLC
etimologie:
  • limba latină insignare DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • în + semn DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.