NOTA, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

nota¹ vt [At: NEGULICI / Pzi: ~tez / E: fr noter, lat notare, it notare] 1 (Fșa) A însemna ceva în scris Si: a consemna, a înregistra, a înscrie, a scrie, (înv) a notifica (2). 2 A indica. 3 A semnala. 4 A sublinia. 5 A remarca. 6 A reține. 7 A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. 8 A clasifica după însușirile dovedite, după capacitate etc. 9 A marca printr-un semn, prin simboluri, cifre, litere etc. 10 (Pex) A memora. 11 A însemna pe cineva undeva, în vederea sancționării lui.

*NOTA (-tez) vb. tr. 1 A însemna, a pune o notă ¶ 2 A însemna într’un mod nefavorabil ¶ 3 A băga de seamă, a observa: notează bine ce-ți spun ¶ 4 🎼 A scrie notele care reprezintă un cîntec, o melodie [fr.].

NOTA, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.

NOTA ², notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a înregistra, a înscrie, a consemna în scris. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului. VIANU, A. P. 238. Ochiul explicatorului vede tot, notează tot. ARGHEZI, P. T. 124. Trebuie să notăm aici o particularitate. GHEREA, ST. CR. II 171. ♦ A califica cu ajutorul notelor (4) pe un elev sau un student, a aprecia pe cineva sau ceva; a clasifica după calitate. Naum era băiat bun și bine notat de profesori. C. PETRESCU, C. V. 106. ♦ A însemna pe cineva în vederea sancționării lui. ♦ A observa, a băga de seamă. 2. (Cu privire la valori numerice, elemente geometrice etc.) A însemna prin litere, cifre sau alte simboluri. A nota unghiurile unui patrulater.

NOTA vb. I. tr. 1. A însemna, a scrie (ceva), a consemna. ♦ A face o apreciere asupra cunoștințelor cuiva (de obicei elev, student) prin note sau calificative. 2. A însemna prin simboluri (litere, cifre etc.) valori numerice, elemente, melodii etc. [< fr. noter, lat. notare].^[1]

NOTA vb. tr. 1. a însemna, a consemna. 2. a face o apreciere asupra cunoștințelor unui elev, student etc. prin note sau calificative. 3. a însemna prin simboluri valori numerice, elemente, melodii etc. (< fr. noter, lat. notare)

A NOTA ~ez tranz. 1) (nume, informații) A fixa în scris; a înscrie; a înregistra; a consemna. ~ un număr de telefon. 2) (elevi, studenți etc.) A aprecia cu o notă. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice convenționale. 4) (idei, afirmații etc.) A prevedea cu un semn pentru a reține sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidenția. 5) A scoate în evidență (pentru a atrage atenția); a reliefa; a evidenția. /<fr. noter, lat. notare

notà v. 1. a face o notă: notează acest pasaj; 2. a observa: notați bine aceasta; 3. a însemna într’un mod nefavorabil: l’am notat.

* notéz v. tr. (lat. notare, d. notum, noscere, a cunoaște). Însemn, ĭaŭ notă: a nota un vers, un pasagiŭ. Însemn defavorabil: te-a notat. Observ, ĭaŭ sama: notațĭ bine asta!

nota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. notez, 3 notează; conj. prez. 1 sg. să notez, 3 să noteze

nota (a ~) vb., ind. prez. 3 notează

nota vb., ind. prez. 1 sg. notez, 3 sg. și pl. notează

NOTA vb. 1. v. înregistra. 2. v. semnala.

NOTA vb. 1. a consemna, a înregistra, a înscrie, a însemna, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (A ~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 2. a observa, a releva, a remarca, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...)

NOTA¹ vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A însemna în scris pe ceva, în ceva, undeva; a înregistra, a înscrie, a consemna, a scrie, (învechit) a notifica (2). cf. negulici, polizu, antonescu, d., barcianu, v., lm. Notează-n cartea vremii Filozoful proletar: Greve. Bacovia, o. 137. Să-și dea seama de ce se petrece în jurul lor și să noteze reflecțiile lor. oprescu, i. a. iii, 33. Secretara ieși notîndu-și numele din mers. v. rom. martie 1954, 11. Mă uitam că tot notezi și notezi, de parcă ai vrea să copiezi întreg registrul. ib. februarie 1955, 231. Se căuta după creion și carnet să noteze. t. popovici, se. 199. ◊ Refl. pas. Pe rondelă se notează, de obicei, încărcătura cartușului. stoica, vîn. 39. Numărul de ordine se notează cu z. Chim. an. călit. 13, cf. 72. 2. A arăta, a indica, a semnala; a sublinia, a remarca, a observa, a reține; (învechit) a notifica (3). cf. lm. Trebuie să notăm aici o particularitate care arată cît de adevărat l-a simțit autorul nostru pe Ion. gherea, st. cr. ii, 171. De notat, de la început, este că literele dintr-o casă nu trebuie culese niciodată pînă la sfîrșit. romanescu, zeț. 21. Să notăm, în treacăt, unele aspecte din ce era Oborul cu ani în urmă. arghezi, b. 103. Odobescu... uită rareori să noteze temperatura mediului natural pe care-l descrie. vianu, m. 200. Aspectele lumii sensibile notate de poet prin epitetele sale se diferențiază. id. s. 30. Să notăm... unul din mijloacele de care se folosește povestitorul. l. rom. 1953, nr. 3, 67. Notăm că la acest tip de sol, recolta maximă nu atinge nivelul recoltelor maxime de pe alte tipuri de soluri. agrotehnica, ii, 884. ◊ refl. pas. Să se noteze bine că principii moldoveni... o considerau mai mult ca un ce precariu. hasdeu, I. c. i, 9. 3. (Complementul indică elevi, studenți, unii funcționari etc.) A pune un calificativ, a aprecia cu ajutorul notelor (I 5) sau al calificativelor; a clasifica după însușirile dovedite, după capacitate etc. Fiindcă băgasem în „mașina de palme” pe un funcționar..., am fost pedepsit cu „garda pieței”, notat rău în memoriu și permutat în reg. 11. sandu-aldea, a.m. 65. v-am notat pe toți bine, cît se poate de bine. brăescu,a. 260. Eram... un funcționar superior bine notat, în Ministerul de Finanțe. sadoveanu, o. xiv, 310. Era băiat bun și bine notat de profesori. C. PETRESCU, c. v. 105. 4. A marca (cu un semn), a însemna prin simboluri (cifre, litere etc.). cf. negulici, polizu, lm. Am notat prin sublimări deosebitele-mi stări de emoție ce mi-au cauzat acele rînduri. caragiale, o. vii, 5. – prez. ind.: notez – Din fr. noter, lat. notare, it. notare.