13 definiții pentru notare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOTÁRE, notări, s. f. 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei. 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. – V. nota.

NOTÁRE, notări, s. f. 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei. 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. – V. nota.

notare1 sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: nota1] 1 Consemnare în scris Si: înscriere, notație (1), scriere. 2 Mențiune privitoare la unele fapte juridice sau la drepturi personale, care se trec în cartea funciară, referitor la drepturile reale imobiliare înscrise în această carte Si: intabulare. 3 Indicare. 4 Semnalare. 5 Subliniere. 6 Reținere. 7 Apreciere cu ajutorul notelor sau al calificativelor Si: notație (4). 8 Marcare cu un semn, prin simboluri, cifre, litere etc. 9 Însemnare rezumativă în scris în timpul lecturii unei cărți, a unui articol etc. 10 Consemnare pe scurt făcută în timpul unei ședințe, a audierii unei conferințe, a unei lecții etc. 11 (Pex; ccr) Notă (7).

notare2 sf [At: COD. VOR. 86/13 / V: nut~ / Pl: ~tări / E: nota2] (Înv) 1 Înot. 2 Înotare. 3 Navigare.

NOTÁRE, notări, s. f. Acțiunea de a nota; indicare prin litere, cifre sau alte semne. Au fost scriitori care au adus în notarea graiului viu aceeași preciziune a auzului, aceeași intuiție exactă a sintaxei vorbite, a vocabularului și a inflexiunilor care ne uimesc în proza lui Caragiale. VIANU, A. P. 134.

NOTÁRE s.f. 1. Acțiunea, faptul de a nota; notație. 2. Mențiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea. [< nota].

notațiúne f. (lat. notátio, -ónis). Acțiunea de a nota, de a reprezenta pin semne: notațiune muzicală, algebrică, chimică. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

notare s. f., g.-d. art. notării; pl. notări

notáre s. f., g.-d. art. notării; pl. notări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOTÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. notație. (~ elevilor.)

NOTARE s. 1. consemnare, înregistrare, înscriere, însemnare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 2. notație. (~ elevilor.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

notáre, notắri, s.f. (înv.) 1. înotare; înot. 2. faptul de a naviga, de a pluti.

notarea octavelor, sistem de individualizare grafică, fără portativ*, a celor 9 octave* ale scării complete a sunetelor* muzicale. O dată admis sau stabilit un asemenea sistem, toate sunetele scării sunt și ele individualizate, purtând semnul grafic al octavei din care fac parte. Lipsind o convenție internațională pentru standardizarea n., cum există pentru sunetul-etalon de acordare (3), (la = 440 Hz*), sistemele utilizate variază de la țară la țară. Alteori, muzicieni și acusticieni din aceeași arie culturală folosesc sisteme diferite, deși scara muzicală este universal una și aceeași, de unde rezultă confuzii și dificultăți de înțelegere a textelor. Este rațional ca și în muzică și în acustică, cele 9 octave să fie bine la fel denumite și numerotate și anume O1, O2, O3,... O9. Prin aceasta, cele 10 sunete do (cel de-al 10-lea do fiind ultimul sunet al scării muzicale cu frecvența de 8.372 Hz) vor fi individualizate, în lipsa portativului, prin notațiile do1, do2, do3... do10. Sunetul diapazonului (5) normal va fi deci indexat cu la5. Principalele sisteme utilizate pentru notarea fără portativ a octavelor scării muzicale complete și a sunetului do din fiecare octavă sunt redate în tabele (STAS 1957/4-74).

Intrare: notare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • notare
  • notarea
plural
  • notări
  • notările
genitiv-dativ singular
  • notări
  • notării
plural
  • notări
  • notărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

notare, notărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Au fost scriitori care au adus în notarea graiului viu aceeași preciziune a auzului, aceeași intuiție exactă a sintaxei vorbite, a vocabularului și a inflexiunilor care ne uimesc în proza lui Caragiale. VIANU, A. P. 134. DLRLC
  • 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi nota DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.