2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGROPÁRE, îngropări, s. f. Acțiunea de a (se) îngropa.V. îngropa.

ÎNGROPÁRE, îngropări, s. f. Acțiunea de a (se) îngropa.V. îngropa.

îngropare sf [At: CORESI, EV. 347/8 / V: (îrg) ~rup~ / Pl: ~pări / E: îngropa] 1 Înmormântare. 2 Participare la înmormântarea cuiva Si: îngropat1 (2). 3 (Pex) Supraviețuire cuiva Si: îngropat1 (3). 4 Acoperire cu pământ a unor plante, îndeosebi a viței de vie, toamna Si: îngropat1 (4), mușuroit. 5 A doua prașilă a porumbului și a viei Si: îngropat1 (5). 6 Așezare a semințelor în pământul pregătit în prealabil pentru a le face să încolțească și să răsară Si: îngropat1 (6), semănare. 7 Cufundare în ceva a unui obiect astfel încât acesta să fie acoperit din toate părțile Si: îngropat1 (7). 8 (Fig) Ascundere. 9 (Fig) Irosire a unei calități, a unui talent etc. Si: îngropat1 (9). 10 (Fig) Instalare într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea Si: îngropat1 (10). 11 (Înv) Fortificare făcând gropi, șanțuri Si: îngropat1 (11). 12 (Fig) Uitare. 13 (Fig) Distrugere. 14 (Nob) Înecare.

ÎNGROPÁRE, îngropări, s. f. Acțiunea de a îngropa. 1. Înmormîntare, îngropăciune. Nu-i venea Răsufletul, că le-auzea Plîngînd ca la-ngropare. COȘBUC, P. I 256. Cheltuieli pentru îngropare. ȘEZ. VII 136. 2. Vîrîre în pămînt și acoperire cu pămînt. Îngroparea semințelor. Îngroparea trandafirilor.

ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. și refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A mușuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.

ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. și refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A mușuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.

îngropa [At: TETRAEV. (1574) 212 / V: (îrg) ~rupa / Pzi: îngrop / E: în + groapă] 1 vt A băga un mort în groapă, respectând un anumit ritual Si: a înmormânta, a înhuma, (reg) a astruca. 2-3 vtr A (se) băga în pământ. 4 vt A răsădi plantă. 5-6 vtr A (se) cufunda în ceva astfel încât să fie acoperit din toate părțile. 7 vr (Fig) A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea. 8 vt (Arg; îe) Așa să mă ~pi! Se spune pentru a-l face pe ascultător să creadă ceva. 9 vt A participa la înmormântarea cuiva. 10 vt (Pex) A supraviețui cuiva. 11 vt (D situații neplăcute, incidente etc.) A uita. 12 vt A distruge. 13 vr (Nob) A se îneca. 14 vt (Fig) A ascunde. 15 vt A semăna. 16 vt (D. porumb și vie) A prăși a doua oară. 17 vr (Înv) A se fortifica, făcând gropi, șanțuri. 18 vt (Rel; fig) A irosi o calitate, un talent etc.

ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. Tranz. I. A băga un mort în groapă; a înmormînta. N-au să ne lase să-l îngropăm așa după voința noastră. SAHIA, N. 39. Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe cînd Trec stoluri zburînd, La marginea mării. EMINESCU, O. I 221. ◊ Fig. Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. TOPÎRCEANU, B. 65. Faci rău că nu-nveți pictura... Îngropi talentul, fiule. EMINESCU, N. 97. ◊ Refl. pas. (Rar) P. Rareș... s-a îngropat în... monastirea Probota, zidită de el. NEGRUZZI, S. I 143. ◊ Expr. (Familiar) Să mă îngropi sau să-l îngrop, se spune ca o întărire a celor spuse pentru a părea mai convingător, a face pe ascultător să creadă. Să mă îngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi s-o ascult și eu. CARAGIALE, O. I 106. Care? Cel de colo? Să-l îngrop de l-am mai zărit pîn-acu. ALECSANDRI, T. I 355. A îngropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva. Fiică-sa însă plîngea de se sfărma, tot zicînd: Tată și mamă! mă rog nu-mi îngropați zilele. SBIERA, P. 126. II. 1. A băga ceva în pămînt, a acoperi cu pămînt. Prindeți un liliac... și-l îngropați într-un furnicar. ALECSANDRI, T. I 104. ◊ Refl. Am izbutit de m-am îngropat în țărnă, la rădăcina unui păpușoi. CREANGĂ, A. 6. Paloșul mi-l învîrtea... Lîngă Mogoș de cădea Și-n pămînt se îngropa. ALECSANDRI, P. P. 154. ♦ (Cu privire la plante) A acoperi cu pămînt; a trage pămînt la rădăcină, a mușuroi. A îngropat via pentru iarnă. 2. Fig. A înfunda în ceva, a ascunde acoperind bine, de toate părțile. Își îngropă fața în mîini și începu să plîngă. DUMITRIU, N. 109. Îngrop în palme capul. COȘBUC, P. I 60. ◊ Refl. D-nul Gălușcă s-o îngropat în hîrtia cea mînjită cu cerneală. ALECSANDRI, T. 703. ♦ Refl. Fig. A ajunge, a se instala undeva într-un loc retras, izolat, fără legături cu alți oameni. Vidra nu vrea să se îngroape la țară. HASDEU, R. V. 127.

A ÎNGROPÁ îngróp tranz. 1) A pune într-o groapă, acoperind cu pământ. 2) (defuncți) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a înhuma. ◊ ~ zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) fig. A ascunde ca într-o groapă. ~ fața în palme. [Sil. în-gro-] /în + groapă

A SE ÎNGROPÁ mă îngróp intranz. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se înfunda. /în + groapă

îngropà v. 1. a pune în pământ: a îngropa o comoară, un trandafir, porumb; 2. a pune în groapă: a îngropa un mort; 3. fig. a se confunda în ceva: s’a îngropat între cărți.

îngróp, a v. tr. (d. groapă.Îngroápă, să îngroape). Pun în groapă și acoper cu pămînt (nisip ș. a.): a îngropa un sîmbure, o comoară, un mort (a-l înmormînta). Mor în urma cuĭva (decĭ îl îngrop eŭ pe el): de ordinar, copiiĭ îĭ îngroapă pe părințĭ. V. refl. Vechĭ. Intru în șanțurĭ (în tranșeĭ). Azĭ. Fig. Mă îngrop în cărțĭ, mă adîncesc în studiŭ, în știință. – Vechĭ și a îngrupa, -upat (u fără acc.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngropáre s. f., g.-d. art. îngropắrii; pl. îngropắri

îngropáre s. f., g.-d. art. îngropării; pl. îngropări

îngropá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngroápă

îngropá vb., ind. prez. 1 sg. îngróp, 3 sg. și pl. îngroápă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGROPÁRE s. v. înmormântare.

ÎNGROPARE s. îngropat, înhumare, înmormîntare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogrebanie. (Ceremonia ~ unui decedat.)

ÎNGROPÁ vb. v. afunda, cufunda, înfunda.

ÎNGROPÁ vb. 1. v. înmormânta. 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)

îngropa vb. v. AFUNDA. CUFUNDA. ÎNFUNDA.

arată toate definițiile

Intrare: îngropare
îngropare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngropare
  • ‑ngropare
  • îngroparea
  • ‑ngroparea
plural
  • îngropări
  • ‑ngropări
  • îngropările
  • ‑ngropările
genitiv-dativ singular
  • îngropări
  • ‑ngropări
  • îngropării
  • ‑ngropării
plural
  • îngropări
  • ‑ngropări
  • îngropărilor
  • ‑ngropărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngropa
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngropa
  • ‑ngropa
  • îngropare
  • ‑ngropare
  • îngropat
  • ‑ngropat
  • îngropatu‑
  • ‑ngropatu‑
  • îngropând
  • ‑ngropând
  • îngropându‑
  • ‑ngropându‑
singular plural
  • îngroa
  • ‑ngroa
  • îngropați
  • ‑ngropați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrop
  • ‑ngrop
(să)
  • îngrop
  • ‑ngrop
  • îngropam
  • ‑ngropam
  • îngropai
  • ‑ngropai
  • îngropasem
  • ‑ngropasem
a II-a (tu)
  • îngropi
  • ‑ngropi
(să)
  • îngropi
  • ‑ngropi
  • îngropai
  • ‑ngropai
  • îngropași
  • ‑ngropași
  • îngropaseși
  • ‑ngropaseși
a III-a (el, ea)
  • îngroa
  • ‑ngroa
(să)
  • îngroape
  • ‑ngroape
  • îngropa
  • ‑ngropa
  • îngropă
  • ‑ngropă
  • îngropase
  • ‑ngropase
plural I (noi)
  • îngropăm
  • ‑ngropăm
(să)
  • îngropăm
  • ‑ngropăm
  • îngropam
  • ‑ngropam
  • îngroparăm
  • ‑ngroparăm
  • îngropaserăm
  • ‑ngropaserăm
  • îngropasem
  • ‑ngropasem
a II-a (voi)
  • îngropați
  • ‑ngropați
(să)
  • îngropați
  • ‑ngropați
  • îngropați
  • ‑ngropați
  • îngroparăți
  • ‑ngroparăți
  • îngropaserăți
  • ‑ngropaserăți
  • îngropaseți
  • ‑ngropaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngroa
  • ‑ngroa
(să)
  • îngroape
  • ‑ngroape
  • îngropau
  • ‑ngropau
  • îngropa
  • ‑ngropa
  • îngropaseră
  • ‑ngropaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngropare

  • 1. Acțiunea de a (se) îngropa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: dezgropare
    • exemple
      • Nu-i venea Răsufletul, că le-auzea Plîngînd ca la-ngropare. COȘBUC, P. I 256.
        surse: DLRLC
      • Cheltuieli pentru îngropare. ȘEZ. VII 136.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Vârâre în pământ și acoperire cu pământ.
      exemple
      • Îngroparea semințelor. Îngroparea trandafirilor.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngropa
    surse: DEX '09 DEX '98

îngropa îngropare

  • 1. tranzitiv A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial).
    exemple
    • N-au să ne lase să-l îngropăm așa după voința noastră. SAHIA, N. 39.
      surse: DLRLC
    • Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16.
      surse: DLRLC
    • În liniștea sării Să mă-ngropați, pe cînd Trec stoluri zburînd, La marginea mării. EMINESCU, O. I 221.
      surse: DLRLC
    • figurat Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. TOPÎRCEANU, B. 65.
      surse: DLRLC
    • figurat Faci rău că nu-nveți pictura... Îngropi talentul, fiule. EMINESCU, N. 97.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv rar P. Rareș... s-a îngropat în... monastirea Probota, zidită de el. NEGRUZZI, S. I 143.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar Să mă îngropi sau să-l îngrop, se spune ca o întărire a celor spuse pentru a părea mai convingător, a face pe ascultător să creadă.
      exemple
      • Să mă îngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi s-o ascult și eu. CARAGIALE, O. I 106.
        surse: DLRLC
      • Care? Cel de colo? Să-l îngrop de l-am mai zărit pîn-acu. ALECSANDRI, T. I 355.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A îngropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva.
      exemple
      • Fiică-sa însă plîngea de se sfărma, tot zicînd: Tată și mamă! mă rog nu-mi îngropați zilele. SBIERA, P. 126.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Prindeți un liliac... și-l îngropați într-un furnicar. ALECSANDRI, T. I 104.
      surse: DLRLC
    • Am izbutit de m-am îngropat în țărnă, la rădăcina unui păpușoi. CREANGĂ, A. 6.
      surse: DLRLC
    • Paloșul mi-l învîrtea... Lîngă Mogoș de cădea Și-n pămînt se îngropa. ALECSANDRI, P. P. 154.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda.
    exemple
    • Își îngropă fața în mîini și începu să plîngă. DUMITRIU, N. 109.
      surse: DLRLC
    • Îngrop în palme capul. COȘBUC, P. I 60.
      surse: DLRLC
    • D-nul Gălușcă s-o îngropat în hîrtia cea mînjită cu cerneală. ALECSANDRI, T. 703.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înmormânta attach_file un exemplu
      exemple
      • Vidra nu vrea să se îngroape la țară. HASDEU, R. V. 127.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + groapă
    surse: DEX '09 DEX '98