11 definiții pentru nenoroci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.

nenoroci [At: NEGRUZZI, S. I, 51 / Pzi: ~cesc / E: drr nenorocit] 1 vtf A face pe cineva să ajungă nenorocit (1). 2 vt A provoca cuiva o mare suferință. 3-4 vtr (Pex) A (se) distruge.

NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva nenorocit, a aduce cuiva nefericire, a-i pricinui un rău mare, a-i strica, a-i nimici viața. Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit și căzăturile aieste de bătrîni. CREANGĂ, P. 88. Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă... a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. Am iubit, și acel întîi amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51.

A NENOROCÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să devină nenorocit. /Din nenoroc

A SE NENOROCÍ mă ~ésc intranz. A-și pricinui un mare rău, un mare necaz. /Din nenoroc

nenorocésc v. tr. Fac nenorocit: acest faliment a nenorocit multă lume.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă

nenorocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nenoroceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NENOROCÍ vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge.

NENOROCI vb. 1. a neferici. (Te rog să nu-l ~.) 2. a (se) distruge, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.)

Intrare: nenoroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nenoroci
  • nenorocire
  • nenorocit
  • nenorocitu‑
  • nenorocind
  • nenorocindu‑
singular plural
  • nenorocește
  • nenorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nenorocesc
(să)
  • nenorocesc
  • nenoroceam
  • nenorocii
  • nenorocisem
a II-a (tu)
  • nenorocești
(să)
  • nenorocești
  • nenoroceai
  • nenorociși
  • nenorociseși
a III-a (el, ea)
  • nenorocește
(să)
  • nenorocească
  • nenorocea
  • nenoroci
  • nenorocise
plural I (noi)
  • nenorocim
(să)
  • nenorocim
  • nenoroceam
  • nenorocirăm
  • nenorociserăm
  • nenorocisem
a II-a (voi)
  • nenorociți
(să)
  • nenorociți
  • nenoroceați
  • nenorocirăți
  • nenorociserăți
  • nenorociseți
a III-a (ei, ele)
  • nenorocesc
(să)
  • nenorocească
  • nenoroceau
  • nenoroci
  • nenorociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nenoroci

  • 1. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit și căzăturile aieste de bătrîni. CREANGĂ, P. 88.
      surse: DLRLC
    • Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă... a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132.
      surse: DLRLC
    • Am iubit, și acel întîi amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nenoroc
    surse: DEX '09 DEX '98