DEZGROPA, dezgrop, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Pref. dez- + [în]gropa.

dezgropa vt [At: (a. 1632), ap. TDRG / Pzi: dezgrop / E: dez- + (în)gropa] 1 A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt Si: a deshuma, a exhuma. 2 A aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. 3 (Fig) A scoate la iveală (lucruri uitate).

DEZGROPA, dezgrop, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Dez- + [în]gropa.

DEZGROPA, dezgrop, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la oameni) A scoate din mormînt, a exhuma. Se pomeni... cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. ISPIRESCU, L. 253. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri de mult uitate). 2. (Cu privire la obiecte îngropate) A scoate din pămînt, a aduce la suprafață, a da la iveală prin săpături. A dezgropat o comoară. ◊ Fig. Dezgropăm, dezgropăm talantul ascuns. TULBURE, V. R. 33. ◊ Refl. pas. La Hăbășești s-au dezgropat... urmele unei întregi așezări, compuse din peste 40 de locuințe. IST. R.P.R. 16. ◊ (Cu privire la unele plante a căror tulpină se îngroapă toamna) Dezgroapă via.

A DEZGROPA dezgrop tranz. 1) (obiecte, plante îngropate) A scoate din groapă (prin săpături); a aduce la suprafață. 2) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a deshuma; a exhuma. 3) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezmormânta. /dez- + a [în]gropa

dizgropa v vz dezgropa

desgropà v. 1. a scoate din pământ: a desgropa o comoară; 2. fig. a descoperi ce era ascuns.

dezgróp, a -á v. tr. (d. groapă. - Dezgrop, dezgroapă; să dezgroape). Scot din pămînt, exhumez. Dezmormîntez.

dezgropa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dezgrop, 3 dezgroapă; conj. prez. 1 sg. să dezgrop, 3 să dezgroape; imper. 2 sg. afirm. dezgroapă

dezgropa (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgroapă

dezgropa vb., ind. prez. 1 sg. dezgrop, 3 sg. și pl. dezgroapă; ger. dezgropând

dezgropa

desgrop.

DEZGROPA vb. 1. v. deshuma. 2. a scoate. (A ~ un bolovan din pământ.)

DEZGROPA vb. 1. a deshuma, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormînta. (A ~ un mort.) 2. a scoate. (A ~ un bolovan din pămînt.)

A dezgropa ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta,

a dezgropa morții expr. a aduce în discuție lucruri mai vechi, fără legătură cu obiectul unei dispute.