19 definiții pentru îngropa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGROPA, îngrop, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. și refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A mușuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.

ÎNGROPA, îngrop, vb. I. I. Tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. Tranz. și refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ Tranz. A mușuroi o plantă. 2. Fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. ♦ Refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.

îngropa [At: TETRAEV. (1574) 212 / V: (îrg) ~rupa / Pzi: îngrop / E: în + groapă] 1 vt A băga un mort în groapă, respectând un anumit ritual Si: a înmormânta, a înhuma, (reg) a astruca. 2-3 vtr A (se) băga în pământ. 4 vt A răsădi plantă. 5-6 vtr A (se) cufunda în ceva astfel încât să fie acoperit din toate părțile. 7 vr (Fig) A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea. 8 vt (Arg; îe) Așa să mă ~pi! Se spune pentru a-l face pe ascultător să creadă ceva. 9 vt A participa la înmormântarea cuiva. 10 vt (Pex) A supraviețui cuiva. 11 vt (D situații neplăcute, incidente etc.) A uita. 12 vt A distruge. 13 vr (Nob) A se îneca. 14 vt (Fig) A ascunde. 15 vt A semăna. 16 vt (D. porumb și vie) A prăși a doua oară. 17 vr (Înv) A se fortifica, făcând gropi, șanțuri. 18 vt (Rel; fig) A irosi o calitate, un talent etc.

ÎNGROPA, îngrop, vb. I. Tranz. I. A băga un mort în groapă; a înmormînta. N-au să ne lase să-l îngropăm așa după voința noastră. SAHIA, N. 39. Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe cînd Trec stoluri zburînd, La marginea mării. EMINESCU, O. I 221. ◊ Fig. Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. TOPÎRCEANU, B. 65. Faci rău că nu-nveți pictura... Îngropi talentul, fiule. EMINESCU, N. 97. ◊ Refl. pas. (Rar) P. Rareș... s-a îngropat în... monastirea Probota, zidită de el. NEGRUZZI, S. I 143. ◊ Expr. (Familiar) Să mă îngropi sau să-l îngrop, se spune ca o întărire a celor spuse pentru a părea mai convingător, a face pe ascultător să creadă. Să mă îngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi s-o ascult și eu. CARAGIALE, O. I 106. Care? Cel de colo? Să-l îngrop de l-am mai zărit pîn-acu. ALECSANDRI, T. I 355. A îngropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva. Fiică-sa însă plîngea de se sfărma, tot zicînd: Tată și mamă! mă rog nu-mi îngropați zilele. SBIERA, P. 126. II. 1. A băga ceva în pămînt, a acoperi cu pămînt. Prindeți un liliac... și-l îngropați într-un furnicar. ALECSANDRI, T. I 104. ◊ Refl. Am izbutit de m-am îngropat în țărnă, la rădăcina unui păpușoi. CREANGĂ, A. 6. Paloșul mi-l învîrtea... Lîngă Mogoș de cădea Și-n pămînt se îngropa. ALECSANDRI, P. P. 154. ♦ (Cu privire la plante) A acoperi cu pămînt; a trage pămînt la rădăcină, a mușuroi. A îngropat via pentru iarnă. 2. Fig. A înfunda în ceva, a ascunde acoperind bine, de toate părțile. Își îngropă fața în mîini și începu să plîngă. DUMITRIU, N. 109. Îngrop în palme capul. COȘBUC, P. I 60. ◊ Refl. D-nul Gălușcă s-o îngropat în hîrtia cea mînjită cu cerneală. ALECSANDRI, T. 703. ♦ Refl. Fig. A ajunge, a se instala undeva într-un loc retras, izolat, fără legături cu alți oameni. Vidra nu vrea să se îngroape la țară. HASDEU, R. V. 127.

A ÎNGROPA îngrop tranz. 1) A pune într-o groapă, acoperind cu pământ. 2) (defuncți) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a înhuma. ◊ ~ zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) fig. A ascunde ca într-o groapă. ~ fața în palme. [Sil. în-gro-] /în + groapă

A SE ÎNGROPA mă îngrop intranz. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se înfunda. /în + groapă

îngropà v. 1. a pune în pământ: a îngropa o comoară, un trandafir, porumb; 2. a pune în groapă: a îngropa un mort; 3. fig. a se confunda în ceva: s’a îngropat între cărți.

îngróp, a v. tr. (d. groapă.Îngroápă, să îngroape). Pun în groapă și acoper cu pămînt (nisip ș. a.): a îngropa un sîmbure, o comoară, un mort (a-l înmormînta). Mor în urma cuĭva (decĭ îl îngrop eŭ pe el): de ordinar, copiiĭ îĭ îngroapă pe părințĭ. V. refl. Vechĭ. Intru în șanțurĭ (în tranșeĭ). Azĭ. Fig. Mă îngrop în cărțĭ, mă adîncesc în studiŭ, în știință. – Vechĭ și a îngrupa, -upat (u fără acc.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngropa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngrop, 3 îngroa; conj. prez. 1 sg. să îngrop, 3 să îngroape; imper. 2 sg. afirm. îngroa

îngropa (a ~) vb., ind. prez. 3 îngroa

îngropa vb., ind. prez. 1 sg. îngrop, 3 sg. și pl. îngroa

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGROPA vb. v. afunda, cufunda, înfunda.

ÎNGROPA vb. 1. v. înmormânta. 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)

ÎNGROPA vb. 1. a înhuma, a înmormînta, (înv. și reg.) a astruca. (L-au ~ la cimitirul Bellu.) 2. (înv.) a semăna. (Ce ai ~ acolo?)

îngropa vb. v. AFUNDA. CUFUNDA. ÎNFUNDA.

A îngropa ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Hier liegt der Hund begraben (germ. „Aici e îngropat cîinele!”) vezi: Hic iacet lepus. FOL.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.

a-și îngropa obrazul expr. a avea tupeu.

Intrare: îngropa
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngropa
  • ‑ngropa
  • îngropare
  • ‑ngropare
  • îngropat
  • ‑ngropat
  • îngropatu‑
  • ‑ngropatu‑
  • îngropând
  • ‑ngropând
  • îngropându‑
  • ‑ngropându‑
singular plural
  • îngroa
  • ‑ngroa
  • îngropați
  • ‑ngropați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrop
  • ‑ngrop
(să)
  • îngrop
  • ‑ngrop
  • îngropam
  • ‑ngropam
  • îngropai
  • ‑ngropai
  • îngropasem
  • ‑ngropasem
a II-a (tu)
  • îngropi
  • ‑ngropi
(să)
  • îngropi
  • ‑ngropi
  • îngropai
  • ‑ngropai
  • îngropași
  • ‑ngropași
  • îngropaseși
  • ‑ngropaseși
a III-a (el, ea)
  • îngroa
  • ‑ngroa
(să)
  • îngroape
  • ‑ngroape
  • îngropa
  • ‑ngropa
  • îngropă
  • ‑ngropă
  • îngropase
  • ‑ngropase
plural I (noi)
  • îngropăm
  • ‑ngropăm
(să)
  • îngropăm
  • ‑ngropăm
  • îngropam
  • ‑ngropam
  • îngroparăm
  • ‑ngroparăm
  • îngropaserăm
  • ‑ngropaserăm
  • îngropasem
  • ‑ngropasem
a II-a (voi)
  • îngropați
  • ‑ngropați
(să)
  • îngropați
  • ‑ngropați
  • îngropați
  • ‑ngropați
  • îngroparăți
  • ‑ngroparăți
  • îngropaserăți
  • ‑ngropaserăți
  • îngropaseți
  • ‑ngropaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngroa
  • ‑ngroa
(să)
  • îngroape
  • ‑ngroape
  • îngropau
  • ‑ngropau
  • îngropa
  • ‑ngropa
  • îngropaseră
  • ‑ngropaseră
îngrupa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngropa, îngropverb

  • 1. tranzitiv A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-au să ne lase să-l îngropăm așa după voința noastră. SAHIA, N. 39. DLRLC
    • format_quote Peste două zile o îngropară cu cinste mare. CREANGĂ, P. 16. DLRLC
    • format_quote În liniștea sării Să mă-ngropați, pe cînd Trec stoluri zburînd, La marginea mării. EMINESCU, O. I 221. DLRLC
    • format_quote figurat Coboară vremea ca o apă Nestăvilită-n lunga-i cale, Și fiecare ceas îngroapă Comoara tinereții tale. TOPÎRCEANU, B. 65. DLRLC
    • format_quote figurat Faci rău că nu-nveți pictura... Îngropi talentul, fiule. EMINESCU, N. 97. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv rar P. Rareș... s-a îngropat în... monastirea Probota, zidită de el. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • chat_bubble familiar Să mă îngropi sau să-l îngrop, se spune ca o întărire a celor spuse pentru a părea mai convingător, a face pe ascultător să creadă. DLRLC
      • format_quote Să mă îngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi s-o ascult și eu. CARAGIALE, O. I 106. DLRLC
      • format_quote Care? Cel de colo? Să-l îngrop de l-am mai zărit pîn-acu. ALECSANDRI, T. I 355. DLRLC
    • chat_bubble familiar A îngropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva. DLRLC
      sinonime: nenoroci
      • format_quote Fiică-sa însă plîngea de se sfărma, tot zicînd: Tată și mamă! mă rog nu-mi îngropați zilele. SBIERA, P. 126. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prindeți un liliac... și-l îngropați într-un furnicar. ALECSANDRI, T. I 104. DLRLC
    • format_quote Am izbutit de m-am îngropat în țărnă, la rădăcina unui păpușoi. CREANGĂ, A. 6. DLRLC
    • format_quote Paloșul mi-l învîrtea... Lîngă Mogoș de cădea Și-n pămînt se îngropa. ALECSANDRI, P. P. 154. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A mușuroi o plantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mușuroi
      • format_quote A îngropat via pentru iarnă. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își îngropă fața în mîini și începu să plîngă. DUMITRIU, N. 109. DLRLC
    • format_quote Îngrop în palme capul. COȘBUC, P. I 60. DLRLC
    • format_quote D-nul Gălușcă s-o îngropat în hîrtia cea mînjită cu cerneală. ALECSANDRI, T. 703. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înmormânta
      • format_quote Vidra nu vrea să se îngroape la țară. HASDEU, R. V. 127. DLRLC
etimologie:
  • În + groapă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.