19 definiții pentru astruca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

astrucá [At: DOSOFTEI, V. S. 2 / V: -unca, -upa, -turca, azdr- / Pzi: astrúc / E: ml *astrucare] (Îrg) 1-2 vtr A (se) înveli. 3 vr (Pex) A se înveli spre a dormi. 4 vr (Pex) A se culca. 5 vt (Rar) A acoperi cu pământ pentru a ascunde. 6 vt (Pex) A înmormânta. 7 vr A se azvârli (pe cal).

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. Tranz. (învechit și regional) 1. A îngropa, a înmormînta. Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549. Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. 2. A acoperi, a înveli. (Refl. pas.) Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. ◊ Refl. Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astruc. La HEM. ◊ (Fig.) Pusei dorul căpătîi Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66.

ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa, a înmormînta. Pe acești morți într-o groapă i-astrucară (NEGRUZZI). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).

ASTRUCA vb. (Ban.) A acoperi, a înveli cu ceva. Astruk. Tego. AC, 329. Etimologie: lat. *astruicare (= astruere). Vezi și astrucătoare. Cf. agărni.

astrucà v. 1. a îngropa (în Bucovina); 2. a acoperi (în Oltenia și în Tr.). [Vechiu-rom. astruca, a îngropa (Dosofteiu): cf. lat. ASTRUERE, a acoperi].

astrúc, a v. tr. (lat. astrúico, -cáre, din astrúere cu înț. luĭ obstrúere, a obstrua. V. destruc). Vechĭ. Îngrop; înmormîntez: l-aŭ astrucat în biserică (N. Cost. 2, 33). Ban. Olt. Serbia. Acoper, învălesc (corpu, casa). Gorj. Ascund, dosesc. Bz. Arunc într’un colț, într’un loc retras: aŭ astrucat-o (cînepa) pin casă pe lîngă vatră și pe după sobă ca să se zvînte (Neam. Rom. Pop. 3, 708). – În Suc. a se astruca și asturca și (aĭurea) astrunca și azdrunca, a se arunca, a se răpezi, a se avînta. În vechime și astroc (astroacă, să astroace), astruc și astrup.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

astruca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. astruc, 2 sg. astruci, 3 astru; conj. prez. 1 sg. să astruc, 3 să astruce

astruca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astru

astrucá vb., ind. prez. 1 sg. astrúc, 3 sg. și pl. astrúcă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASTRUCÁ vb. v. acoperi, înfășura, îngropa, înhuma, înmormânta, înveli.

astruca vb. v. ACOPERI. ÎNFĂȘURA. ÎNGROPA. ÎNHUMA. ÎNMORMÎNTA. ÎNVELI.

A astruca ≠ a exhuma, a dezgropa, a dezmormânta

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

astrucá (-c-, -át), vb.1. A acoperi. – 2. A îngropa, a acoperi cu pămînt. Lat. *astru(i)cāre, de la astruĕre (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVII, 253; Candrea, Rom., XXXI, 302; Candrea, Éléments, 79; Pușcariu 153; Candrea-Dens., 106; REW 748; DAR; Rosetti, I, 163). Nu este probabilă der. propusă de Cihac, din sl. sŭkryti „a ascunde”. – Der. astrucămînt, s. n. (Banat, pătură).

Intrare: astruca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astruca
  • astrucare
  • astrucat
  • astrucatu‑
  • astrucând
  • astrucându‑
singular plural
  • astru
  • astrucați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astruc
(să)
  • astruc
  • astrucam
  • astrucai
  • astrucasem
a II-a (tu)
  • astruci
(să)
  • astruci
  • astrucai
  • astrucași
  • astrucaseși
a III-a (el, ea)
  • astru
(să)
  • astruce
  • astruca
  • astrucă
  • astrucase
plural I (noi)
  • astrucăm
(să)
  • astrucăm
  • astrucam
  • astrucarăm
  • astrucaserăm
  • astrucasem
a II-a (voi)
  • astrucați
(să)
  • astrucați
  • astrucați
  • astrucarăți
  • astrucaserăți
  • astrucaseți
a III-a (ei, ele)
  • astru
(să)
  • astruce
  • astrucau
  • astruca
  • astrucaseră
asturca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
azdruca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
astrunca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
astrupa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astruca, astrucverb

învechit regional
  • 1. tranzitiv A îngropa un mort; a înmormânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549. DLRLC
    • format_quote Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi, a (se) înveli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote pasiv Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. DLRLC
    • format_quote Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astrucă. La HEM. DLRLC
    • format_quote figurat Pusei dorul căpătîi Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.