2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDUMNEZEÍRE s. f. (Rar) Faptul de a îndumnezei; divinizare, adorație. – V. îndumnezei.

îndumnezeire sf [At: MINEIUL (1776) 1491 / Pl: ~ri / E: îndumnezei] 1 (Liv) Divinizare. 2 Preamărire. 3 (Fig) Asemănare cu Dumnezeu. 4 (Rel) Participare a credincioșilor la viața lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. 5 Transfigurare prin perfecționarea naturii umane. 6 (Îe) ~ a firii omenești a Mântuitorului Dogmă cuprinsă în hotărârile Sinodului VI Ecumenic potrivit căreia firea umană a lui Iisus Hristos devine perfectă în limitele ei, fără să fie vorba de o schimbare a naturii umane în cea divină.

ÎNDUMNEZEÍRE s. f. (Livr.) Faptul de a îndumnezei; divinizare, adorație. – V. îndumnezei.

ÎNDUMNEZEÍRE, îndumnezeiri, s. f. (Livresc) Faptul de a îndumnezei; divinizare, adorație; p. ext. beatitudine. A sărutării flacără suavă Umple-al nostru suflet cu-ndumnezeiri. MACEDONSKI, O. I 113. O noapte de acele ce nu le poți uita, Care... pun pe frunte raze de îndumnezeire. ALECSANDRI, P. I 133.

îndumnezeire f. divinizare: pun pe frunte raze de ’ndumnezeire AL.

ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.

îndumnezei [At: CORESI, EV. 497/18 / V: (înv) ~ia / Pzi: ~esc / E: în- + Dumnezeu] 1 vt (Liv) A diviniza. 2 vt (Liv) A preamări. 3 vr (Fig) A deveni asemănător cu Dumnezeu. 4 vr (Rel; d. credincioși) A participa la viața lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. 5 vr (D. natura umană) A se transfigura, devenind, în limitele proprii, perfectă.

ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.

ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livresc) A zeifica. Geniul grec... a îndumnezeit pe acești inventatori primitivi [ai focului]. GHEREA, ST. CR. III 189. ♦ A glorifica, a preamări, a diviniza. Eu am îndumnezeit în accente nepieritoare o franțușcă (= franțuzoaică) cu ochelari și cu ciuboțele. HOGAȘ, DR. II 61.

A ÎNDUMNEZEÍ ~iésc tranz. 1) A trata ca pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. A ridica în slavă; a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /în + Dumnezeu

îndumnezeì v. a diviniza: zile luminoase, ’ndumnezeite AL.

îndumnezeĭésc v. tr. (d. Dumnezeŭ). Deific, divinizez. Vechĭ. Îndumnezeĭez (v. intr.). Devin zeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndumnezeíre (rar) s. f., g.-d. art. îndumnezeírii

îndumnezeíre s. f., g.-d. art. îndumnezeírii

îndumnezeí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiésc, imperf. 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 să îndumnezeiáscă

îndumnezeí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiésc, imperf. 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndumnezeiáscă

îndumnezeiesc, -zeiască 3 conj., -zeiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDUMNEZEÍRE s. v. deificare, divinizare, zeificare.

îndumnezeire s. v. DEIFICARE. DIVINIZARE. ZEIFICARE.

arată toate definițiile

Intrare: îndumnezeire
îndumnezeire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndumnezeire
  • ‑ndumnezeire
  • îndumnezeirea
  • ‑ndumnezeirea
plural
  • îndumnezeiri
  • ‑ndumnezeiri
  • îndumnezeirile
  • ‑ndumnezeirile
genitiv-dativ singular
  • îndumnezeiri
  • ‑ndumnezeiri
  • îndumnezeirii
  • ‑ndumnezeirii
plural
  • îndumnezeiri
  • ‑ndumnezeiri
  • îndumnezeirilor
  • ‑ndumnezeirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndumnezei
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndumnezei
  • ‑ndumnezei
  • îndumnezeire
  • ‑ndumnezeire
  • îndumnezeit
  • ‑ndumnezeit
  • îndumnezeitu‑
  • ‑ndumnezeitu‑
  • îndumnezeind
  • ‑ndumnezeind
  • îndumnezeindu‑
  • ‑ndumnezeindu‑
singular plural
  • îndumnezeiește
  • ‑ndumnezeiește
  • îndumnezeiți
  • ‑ndumnezeiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndumnezeiesc
  • ‑ndumnezeiesc
(să)
  • îndumnezeiesc
  • ‑ndumnezeiesc
  • îndumnezeiam
  • ‑ndumnezeiam
  • îndumnezeii
  • ‑ndumnezeii
  • îndumnezeisem
  • ‑ndumnezeisem
a II-a (tu)
  • îndumnezeiești
  • ‑ndumnezeiești
(să)
  • îndumnezeiești
  • ‑ndumnezeiești
  • îndumnezeiai
  • ‑ndumnezeiai
  • îndumnezeiși
  • ‑ndumnezeiși
  • îndumnezeiseși
  • ‑ndumnezeiseși
a III-a (el, ea)
  • îndumnezeiește
  • ‑ndumnezeiește
(să)
  • îndumnezeiască
  • ‑ndumnezeiască
  • îndumnezeia
  • ‑ndumnezeia
  • îndumnezei
  • ‑ndumnezei
  • îndumnezeise
  • ‑ndumnezeise
plural I (noi)
  • îndumnezeim
  • ‑ndumnezeim
(să)
  • îndumnezeim
  • ‑ndumnezeim
  • îndumnezeiam
  • ‑ndumnezeiam
  • îndumnezeirăm
  • ‑ndumnezeirăm
  • îndumnezeiserăm
  • ‑ndumnezeiserăm
  • îndumnezeisem
  • ‑ndumnezeisem
a II-a (voi)
  • îndumnezeiți
  • ‑ndumnezeiți
(să)
  • îndumnezeiți
  • ‑ndumnezeiți
  • îndumnezeiați
  • ‑ndumnezeiați
  • îndumnezeirăți
  • ‑ndumnezeirăți
  • îndumnezeiserăți
  • ‑ndumnezeiserăți
  • îndumnezeiseți
  • ‑ndumnezeiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndumnezeiesc
  • ‑ndumnezeiesc
(să)
  • îndumnezeiască
  • ‑ndumnezeiască
  • îndumnezeiau
  • ‑ndumnezeiau
  • îndumnezei
  • ‑ndumnezei
  • îndumnezeiseră
  • ‑ndumnezeiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndumnezeire

etimologie:

  • vezi îndumnezei
    surse: DEX '98 DEX '09

îndumnezei îndumnezeire îndumnezeit

etimologie:

  • În + Dumnezeu
    surse: DEX '98 DEX '09