11 definiții pentru deifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deifica vt [At: NEGULICI / P: de-i~ / Pzi: ~ífic și (îvr) ~icéz / E: fr déifier, lat deificare] (Liv) 1 A considera ceva sau pe cineva ca fiind zeu Si: (înv) a deiface (1). 2-3 A atribui puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: a zeifica, (înv) a deiface (2-3). 4 (Fig) A cinsti peste măsură.

DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.

DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.

DEIFICÁ vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p.i. deífic. / < it., lat. deificare].

DEIFICÁ vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier)

A DEIFICÁ deífic tranz. 1) (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. de-i-] /<lat. deificare, fr. déifier

deificà v. 1. a pune în numărul zeilor; 2. fig. a lăuda peste măsură.

*deífic, a -á v. tr. (lat. dei-fico, -fi-cáre, d. deus, zeŭ, și fic, ca în edi-fic). Pun în număru zeilor. Fig. Laud peste măsură. V. apoteozez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deificá (a ~) (de-i-) vb., ind. prez. 3 deífică

deificá vb. (sil. de-i-), ind. prez. 1 sg. deífic, 3 sg. și pl. deífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEIFICA vb. a diviniza, a zeifica, (înv.) a indumnezei. (A ~ o ființă muritoare.)

Intrare: deifica
  • silabație: de-i-
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deifica
  • deificare
  • deificat
  • deificatu‑
  • deificând
  • deificându‑
singular plural
  • deifică
  • deificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deific
(să)
  • deific
  • deificam
  • deificai
  • deificasem
a II-a (tu)
  • deifici
(să)
  • deifici
  • deificai
  • deificași
  • deificaseși
a III-a (el, ea)
  • deifică
(să)
  • deifice
  • deifica
  • deifică
  • deificase
plural I (noi)
  • deificăm
(să)
  • deificăm
  • deificam
  • deificarăm
  • deificaserăm
  • deificasem
a II-a (voi)
  • deificați
(să)
  • deificați
  • deificați
  • deificarăți
  • deificaserăți
  • deificaseți
a III-a (ei, ele)
  • deifică
(să)
  • deifice
  • deificau
  • deifica
  • deificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)