îndumnezeire sf [At: MINEIUL (1776) 149¹ / Pl: ~ri / E: îndumnezei] 1 (Liv) Divinizare. 2 Preamărire. 3 (Fig) Asemănare cu Dumnezeu. 4 (Rel) Participare a credincioșilor la viața lui Dumnezeu prin energiile divine necreate. 5 Transfigurare prin perfecționarea naturii umane. 6 (Îe) ~ a firii omenești a Mântuitorului Dogmă cuprinsă în hotărârile Sinodului VI Ecumenic potrivit căreia firea umană a lui Iisus Hristos devine perfectă în limitele ei, fără să fie vorba de o schimbare a naturii umane în cea divină.