13 definiții pentru diviniza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diviniza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zéz / E: fr diviniser] 1 A iubi nespus de mult pe cineva Si: a adora, a mări, a proslăvi. 2 A da cuiva cinstea, considerația cuvenită. 3 A trece pe cineva în rândul divinităților (1) Si: a deifica, a zeifica. 4 A atribui cuiva putere divină (2).

DIVINIZÁ, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a idolatriza. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină; a deifica. – Din fr. diviniser.

DIVINIZÁ, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.

DIVINIZÁ, divinizez, vb. I. Tranz. A iubi (pe cineva) nespus de mult, a adora, a proslăvi. ♦ (În concepțiile mistice) A considera ca divinitate. Unele popoare din antichitate au divinizat soarele.

DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rândul zeilor, al divinităților. [< fr. diviniser].

DIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităților. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)

A DIVINIZÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A trece în rândul divinităților; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerată (ca pe o divinitate); a respecta în mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser

divinizà v. 1. a pune în rândul zeilor: Romanii divinizau pe toți împărații; 2. fig. a exalta peste măsură.

* divinizéz v. tr. (fr. diviniser). Pun în rîndu zeilor: Romaniĭ îĭ divinizaŭ pe împărațiĭ morțĭ. Fig. Stimez și iubesc extraordinar: soldațiĭ îl divinizaŭ pe Napoleon I.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 divinizeáză

divinizá vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz, 3 sg. și pl. divinizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau ~.) 3. v. adora.

DIVINIZA vb. 1. a deifica, a zeifica, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un pămîntean.) 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau ~.) 3. a adora, a idolatriza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)

Intrare: diviniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diviniza
  • divinizare
  • divinizat
  • divinizatu‑
  • divinizând
  • divinizându‑
singular plural
  • divinizea
  • divinizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divinizez
(să)
  • divinizez
  • divinizam
  • divinizai
  • divinizasem
a II-a (tu)
  • divinizezi
(să)
  • divinizezi
  • divinizai
  • divinizași
  • divinizaseși
a III-a (el, ea)
  • divinizea
(să)
  • divinizeze
  • diviniza
  • diviniză
  • divinizase
plural I (noi)
  • divinizăm
(să)
  • divinizăm
  • divinizam
  • divinizarăm
  • divinizaserăm
  • divinizasem
a II-a (voi)
  • divinizați
(să)
  • divinizați
  • divinizați
  • divinizarăți
  • divinizaserăți
  • divinizaseți
a III-a (ei, ele)
  • divinizea
(să)
  • divinizeze
  • divinizau
  • diviniza
  • divinizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)