2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLECÁRE, încălecări, s. f. Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare. ♦ (Geol.) Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – V. încăleca.

ÎNCĂLECÁRE, încălecări, s. f. Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare. ♦ (Geol.) Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – V. încăleca.

încălecare sf [At: PSALT. 321/18 / Pl: ~cări / E: încăleca] 1 Așezare călare Si: încălecat1 (1), (înv) încălecătură (1-2), (îvp) încălărare (1). 2 (Îvp; pex) Călărit1. 3 (Înv) Părăsire călare a unui loc de către popoare nomade sau de către armate Si: încălecat1 (3). 4 (D. cabaline) Împerechere a cabalinelor Si: încălecat1 (4), (înv) încălecătură (3), (îvp) încălărare (3). 5 (Pfm) Suprapunere. 6 (Pfm) Supunere. 7 (Înv) Trecere în versul următor a unuia sau mai multor cuvinte care ar fi aparținut, ca idee, versului precedent. 8 (Glg) Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta.

ÎNCĂLECÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încăleca. 1. Urcare pe un animal de călărie, p. ext. pe un obiect pe care se poate sta călare. 2. Suprapunere. Încălecarea celor două limbi ale ceasornicului.Spre miazănoapte dăinuie... niște încălecări de nori grei. CAMIL PETRESCU, O. I 292. ♦ (Geol.) Ruptură în scoarța pămîntului, însoțită de o denivelare și de apropierea celor două flancuri. 3. Fig. Supunere, stăpînire, dominație. Zorile coborau din cer gingașe, mîntuind lumea cu încălecarea întunerecului. REBREANU, N. 50.

ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ◊ Expr. A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) încălicá vb. I] – Lat. incaballicare.

ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ◊ Expr. A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) încălicá vb. I] – Lat. incaballicare.

ÎNCĂLICÁ vb. I v. încăleca.

încăleca [At: COD. VOR. 54/1 / V: (îrg) ~lica / Pzi: încalec / E: ml *incaballicare] 1-2 vti A (se) sui călare Si: (îvp) a (se) încălăra (1-4). 3-4 vti (Înv; pex) A călări. 5 vi (Înv; d. popoare nomade sau d. armate) A părăsi un loc, plecând călare. 6 vi(Înv; îe) A ~ în oaste A pleca la război. 7 vi (Pop; îe) A ~ pe nevoie A ieși din sărăcie. 8-9 vtr (Pop; d. cabaline) A (se) împerechea. 10 vr (Pfm) A se suprapune. 11 vt (Pfm; c. i. oameni) A supune.

ÎNCĂLECÁ, încalec, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales absol.) A se sui călare (pe cal sau pe alt animal). Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L. 9. Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15. Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149. Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49. ◊ Intranz. (Complementul indică un cal sau alt animal) Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22. Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170. Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420. (Complementul indică un lucru) Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, D. 142. Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192. (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34. (Fig.) Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95. ◊ Refl. (Rar) Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119. ♦ (Cu privire la persoane) A așeza călare. Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Cu privire la cai) A călări. Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42. Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242. 2. Refl. reciproc. A se suprapune (trecînd sau stînd unul peste altul). Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ◊ Fig. Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A se face stăpîn, a pune stăpînire pe ceva, a subjuga, a supune. ♦ Intranz. (În expr.) A încăleca pe nevoie = a răzbi, a ieși deasupra unei nevoi. Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. – Variantă: încălicá (COȘBUC, P. II 177, SEVASTOS, N. 169, ALECSANDRI, P. P. 387) vb. I.

A SE ÎNCĂLECÁ pers. 3 se încálecă intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dinții se încalecă. /<lat. incaballicare

A ÎNCĂLECÁ încálec 1. intranz. A se urca călare (pe un animal sau pe un obiect). ~ pe cal. ~ pe șa.~ pe nevoie a ieși din dificultăți materiale. 2. tranz. 1) (animale de călărie sau anumite obiecte) A merge călare. 2) fig. A lua sub dominație (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare

încălecà v. 1. a se urca pe cal; 2. fig. a domina: doar va încăleca pe nevoia CR. [Lat. CABALLICARE].

încálec, a -ălecá v. intr. (mlat. cabállico, -áre, d. caballus, cal; it. cavalcare, pv. [en]cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar, pv. cavalgar). Vest. Mă urc pe cal saŭ șed pe cal: a încăleca pe cal, pe zid. V. tr. Mă pun călare: acest cal e greŭ de încălecat. Fig. Supun: sărăcia îl încălecase. Pun călare (încălărez): infanteriștĭ încălecațĭ. – În est -álic, -ălicát.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încălecáre s. f., g.-d. art. încălecắrii; pl. încălecắri

încălecáre s. f., g.-d. art. încălecării; pl. încălecări

încălecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încálec, 3 încálecă

încălecá vb., ind. prez. 1 sg. încálec, 3 sg. și pl. încálecă, perf. s. 1. sg. încălecái


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLECÁRE s. (înv.) încălărare. (~ calului.)

ÎNCĂLECARE s. (înv.) încălărare. (~ calului.)

arată toate definițiile

Intrare: încălecare
încălecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălecare
  • ‑ncălecare
  • încălecarea
  • ‑ncălecarea
plural
  • încălecări
  • ‑ncălecări
  • încălecările
  • ‑ncălecările
genitiv-dativ singular
  • încălecări
  • ‑ncălecări
  • încălecării
  • ‑ncălecării
plural
  • încălecări
  • ‑ncălecări
  • încălecărilor
  • ‑ncălecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încăleca
verb (VT73)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecare
  • ‑ncălecare
  • încălecat
  • ‑ncălecat
  • încălecatu‑
  • ‑ncălecatu‑
  • încălecând
  • ‑ncălecând
  • încălecându‑
  • ‑ncălecându‑
singular plural
  • încalecă
  • ‑ncalecă
  • încălecați
  • ‑ncălecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încalec
  • ‑ncalec
(să)
  • încalec
  • ‑ncalec
  • încălecam
  • ‑ncălecam
  • încălecai
  • ‑ncălecai
  • încălecasem
  • ‑ncălecasem
a II-a (tu)
  • încaleci
  • ‑ncaleci
(să)
  • încaleci
  • ‑ncaleci
  • încălecai
  • ‑ncălecai
  • încălecași
  • ‑ncălecași
  • încălecaseși
  • ‑ncălecaseși
a III-a (el, ea)
  • încalecă
  • ‑ncalecă
(să)
  • încalece
  • ‑ncalece
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecă
  • ‑ncălecă
  • încălecase
  • ‑ncălecase
plural I (noi)
  • încălecăm
  • ‑ncălecăm
(să)
  • încalecăm
  • ‑ncalecăm
  • încălecam
  • ‑ncălecam
  • încălecarăm
  • ‑ncălecarăm
  • încălecaserăm
  • ‑ncălecaserăm
  • încălecasem
  • ‑ncălecasem
a II-a (voi)
  • încălecați
  • ‑ncălecați
(să)
  • încalecați
  • ‑ncalecați
  • încălecați
  • ‑ncălecați
  • încălecarăți
  • ‑ncălecarăți
  • încălecaserăți
  • ‑ncălecaserăți
  • încălecaseți
  • ‑ncălecaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalecă
  • ‑ncalecă
(să)
  • încalece
  • ‑ncalece
  • încălecau
  • ‑ncălecau
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecaseră
  • ‑ncălecaseră
verb (VT73)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălicare
  • ‑ncălicare
  • încălicat
  • ‑ncălicat
  • încălicatu‑
  • ‑ncălicatu‑
  • încălicând
  • ‑ncălicând
  • încălicându‑
  • ‑ncălicându‑
singular plural
  • încalică
  • ‑ncalică
  • încălicați
  • ‑ncălicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încalic
  • ‑ncalic
(să)
  • încalic
  • ‑ncalic
  • încălicam
  • ‑ncălicam
  • încălicai
  • ‑ncălicai
  • încălicasem
  • ‑ncălicasem
a II-a (tu)
  • încalici
  • ‑ncalici
(să)
  • încalici
  • ‑ncalici
  • încălicai
  • ‑ncălicai
  • încălicași
  • ‑ncălicași
  • încălicaseși
  • ‑ncălicaseși
a III-a (el, ea)
  • încalică
  • ‑ncalică
(să)
  • încalice
  • ‑ncalice
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălică
  • ‑ncălică
  • încălicase
  • ‑ncălicase
plural I (noi)
  • încălicăm
  • ‑ncălicăm
(să)
  • încalicăm
  • ‑ncalicăm
  • încălicam
  • ‑ncălicam
  • încălicarăm
  • ‑ncălicarăm
  • încălicaserăm
  • ‑ncălicaserăm
  • încălicasem
  • ‑ncălicasem
a II-a (voi)
  • încălicați
  • ‑ncălicați
(să)
  • încalicați
  • ‑ncalicați
  • încălicați
  • ‑ncălicați
  • încălicarăți
  • ‑ncălicarăți
  • încălicaserăți
  • ‑ncălicaserăți
  • încălicaseți
  • ‑ncălicaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalică
  • ‑ncalică
(să)
  • încalice
  • ‑ncalice
  • încălicau
  • ‑ncălicau
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălicaseră
  • ‑ncălicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălecare

  • 1. Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încălărare
    • 1.1. Urcare pe un animal de călărie.
      surse: DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Urcare pe un obiect pe care se poate sta călare.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Încălecarea celor două limbi ale ceasornicului.
        surse: DLRLC
      • Spre miazănoapte dăinuie... niște încălecări de nori grei. CAMIL PETRESCU, O. I 292.
        surse: DLRLC
    • 1.3. geologie Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Zorile coborau din cer gingașe, mîntuind lumea cu încălecarea întunerecului. REBREANU, N. 50.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încăleca
    surse: DEX '98 DEX '09

încăleca încălecare încălecat încălica

  • 1. tranzitiv intranzitiv A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călări încălăra antonime: descăleca attach_file 11 exemple
    exemple
    • Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L. 9.
      surse: DLRLC
    • Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15.
      surse: DLRLC
    • Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149.
      surse: DLRLC
    • Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49.
      surse: DLRLC
    • Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22.
      surse: DLRLC
    • Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170.
      surse: DLRLC
    • Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119.
      surse: DLRLC
    • Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575.
      surse: DLRLC
    • Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42.
      surse: DLRLC
    • Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răzbi attach_file un exemplu
      exemple
      • Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin analogie A se urca pe un obiect ca pe cal.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 4 exemple
      exemple
      • Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, D. 142.
        surse: DLRLC
      • Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192.
        surse: DLRLC
      • (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34.
        surse: DLRLC
      • figurat Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se suprapune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suprapune attach_file 3 exemple
    exemple
    • Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. D. ZAMFIRESCU, R. 254.
      surse: DLRLC
    • Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.
      surse: DLRLC
    • figurat Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A se face stăpân pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domina subjuga supune

etimologie: