8 definiții pentru încălărare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCĂLĂRARE s. f. (Înv.) Acțiunea de a se încălăra; încălecare. – V. încălăra.
ÎNCĂLĂRARE s. f. (Înv.) Acțiunea de a se încălăra; încălecare. – V. încălăra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încălărare sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: încălăra] (Înv) 1-2 Încălecare (1, 5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂLĂRARE s. f. (Rar, învechit și arhaizant) Acțiunea de a se încălăra; încălecare. Moș Petrea a mormăit poruncă de încălărare; mezinul a cercetat căruța și s-a întors. SADOVEANU, N. P. 31.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încălărare (înv.) s. f., g.-d. art. încălărării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încălărare (înv.) s. f., g.-d. art. încălărării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încălărare s. f., g.-d. art. încălărării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCĂLĂRARE s. v. încălecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încălărare s. v. ÎNCĂLECARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încălărare, încălărărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se încălăra. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încălecare
- Moș Petrea a mormăit poruncă de încălărare; mezinul a cercetat căruța și s-a întors. SADOVEANU, N. P. 31. DLRLC
-
etimologie:
- încălăra DEX '98 DEX '09