opțiuni
  • info

9 definiții pentru încălecare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂLECARE, încălecări, s. f. Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare. ♦ (Geol.) Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – V. încăleca.

ÎNCĂLECARE, încălecări, s. f. Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei; încălărare. ♦ (Geol.) Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta. – V. încăleca.

încălecare sf [At: PSALT. 321/18 / Pl: ~cări / E: încăleca] 1 Așezare călare Si: încălecat1 (1), (înv) încălecătură (1-2), (îvp) încălărare (1). 2 (Îvp; pex) Călărit1. 3 (Înv) Părăsire călare a unui loc de către popoare nomade sau de către armate Si: încălecat1 (3). 4 (D. cabaline) Împerechere a cabalinelor Si: încălecat1 (4), (înv) încălecătură (3), (îvp) încălărare (3). 5 (Pfm) Suprapunere. 6 (Pfm) Supunere. 7 (Înv) Trecere în versul următor a unuia sau mai multor cuvinte care ar fi aparținut, ca idee, versului precedent. 8 (Glg) Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta.

ÎNCĂLECARE s. f. Acțiunea de a (se) încăleca. 1. Urcare pe un animal de călărie, p. ext. pe un obiect pe care se poate sta călare. 2. Suprapunere. Încălecarea celor două limbi ale ceasornicului. ▭ Spre miazănoapte dăinuie... niște încălecări de nori grei. CAMIL PETRESCU, O. I 292. ♦ (Geol.) Ruptură în scoarța pămîntului, însoțită de o denivelare și de apropierea celor două flancuri. 3. Fig. Supunere, stăpînire, dominație. Zorile coborau din cer gingașe, mîntuind lumea cu încălecarea întunerecului. REBREANU, N. 50.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încălecare s. f., g.-d. art. încălecării; pl. încălecări

încălecare s. f., g.-d. art. încălecării; pl. încălecări

încălecare s. f., g.-d. art. încălecării; pl. încălecări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂLECARE s. (înv.) încălărare. (~ calului.)

ÎNCĂLECARE s. (înv.) încălărare. (~ calului.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNCĂLECÁRE (< încăleca) s. f. Acțiunea de a (se) încăleca. ♦ (GEOL.) Ruptură în scoarța terestră, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta, în lungul suprafeței de fractură, determinată de presiunea forțelor tectonice.

Intrare: încălecare
încălecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălecare
  • ‑ncălecare
  • încălecarea
  • ‑ncălecarea
plural
  • încălecări
  • ‑ncălecări
  • încălecările
  • ‑ncălecările
genitiv-dativ singular
  • încălecări
  • ‑ncălecări
  • încălecării
  • ‑ncălecării
plural
  • încălecări
  • ‑ncălecări
  • încălecărilor
  • ‑ncălecărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încălecare, încălecărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) încăleca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încălărare
    • 1.1. Urcare pe un animal de călărie. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Urcare pe un obiect pe care se poate sta călare. DLRLC
    • 1.2. Suprapunere. DLRLC
      sinonime: suprapunere
      • format_quote Încălecarea celor două limbi ale ceasornicului. DLRLC
      • format_quote Spre miazănoapte dăinuie... niște încălecări de nori grei. CAMIL PETRESCU, O. I 292. DLRLC
    • 1.3. geologie Ruptură produsă în scoarța pământului, însoțită de deplasarea unei mase de roci peste alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. figurat Dominație, stăpânire, supunere. DLRLC
      sinonime: dominație stăpânire supunere
      • format_quote Zorile coborau din cer gingașe, mîntuind lumea cu încălecarea întunerecului. REBREANU, N. 50. DLRLC
etimologie:
  • vezi încăleca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.