2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împreu [At: PSALT. SCH. 3 / V: (înv) ~u / E: în- + preună] 1 av La un loc. 2 av (Îe; rar) A fi – cu cineva A săvârși un act sexual. 3 av (Îae) A trăi în concubinaj. 4 a (Înv; îc) ~-formă Aceeași formă. 5 a (Înv; îc) ~-locuitor(iu) Conlocuitor. 6 av (Înv; îc) ~-lucra A conlucra. 7-8 a, smf (Înv; îc) ~-lucrător Colaborator (1-2). 9 a (Înv; îc) ~-lucrare Conlucrare. 10 av (Înv; îc) ~-sunătoare Consonantă. 11 a (Înv; îc) ~-vre(a)me Contemporaneitate. 12-13 av (Înv; îc) ~-vorbitor(iu) (Persoană) cu care se poartă o convorbire. 14 av În același timp. 15 a (Înv; îc) ~-ființă Aceeași ființă.

ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una).

ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una).

ÎMPREÚNĂ adv. La un loc, laolaltă. Noapte bună, soare sfînt, Pînă mîne! Noapte bună! Mîne iar vom fi-mpreună, Tu să rîzi și eu să cînt. COȘBUC, P. I 157. Și s-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, P. 34. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim. EMINESCU, O. I 129. Foaie verde ș-o alună, Merg drăguții împreună, Și mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311. ◊ Loc. prep. Împreună cu... = la un loc cu..., laolaltă cu... Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeți călătorului străin. CREANGĂ, O. A. 266. De nu m-ar fi oprit văcarul satului, aș fi nimerit desigur și cîte un graure din cei care zboară printre vitele din cireadă și, împreună cu ciorile, se cocoțează jucînd pe spinarea boilor. ODOBESCU, S. III 23. Soarele acum asfințise, și luna împreună cu stelele se arătaseră pe cer. ALECSANDRI, O. P. 260.

ÎMPREÚNĂ adv. În asociere unul cu altul (sau cu alții); laolaltă; la un loc. Ei merg ~. /în + pre + ună

împreună adv. în unire cu altul, în societate: a merge, a lucra împreună. [Lit. întrunit].

împreúnă adv. (în, pre și una). La un loc, în unire: a locui împreună cu altu, a pleca împreună cu altu. Odată, în acelașĭ timp saŭ și loc: a pleca împreună cu altu. – Vechĭ depreúnă.

împreuna [At: CORESI, E. 20/10, ap. COD. VOR. 160/6 / V: ~ura / Pzi: împreun, împreun / E: împreună] 1-2 vtr A (se) aduna Ia un loc. 3-4 vtr A (se) uni. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtrr (A săvârși sau) a face să săvârșească actul sexual. 9 vt (Rar) A întruni. 10-11 vtr A (se) căsători. 12 vr A se întâlni. 13 vt (Înv) A întâmpina.

ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-.Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună.

ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. și tranz. fact. A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-.Prez. ind. și: (reg.) împreún] – Din împreună.

ÎMPREUNÁ, împreún și împreunez, vb. I. Refl. 1. A se aduna la un loc, a se uni; a se îmbina. Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Fig. Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. ◊ Tranz. Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16. Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A întruni, a cumula.Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. 2. (Despre ființe de sex opus) A se împerechea. Unds-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. – Accentuat și: împréun (EMINESCU, O. I 97).

A SE ÎMPREUNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună

A ÎMPREUNÁ ~éz tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună

împreuná v. a uni un lucru cu altul, a strânge la un loc. [Compus din în-pre-un].

împreún și -éz, a v. tr. Pun împreună, unesc. Împărechez. V. refl. Mă unesc: ramurile arborilor se împreună. Mă împărechez (vorbind de sexurĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împreuná (a ~) (-pre-u-) vb., ind. prez. 3 împreuneáză

împreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunéz/împreún, 3 sg. și pl. împreuneáză/împreúnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREÚNĂ adv. 1. laolaltă, (rar) olaltă, (înv. și reg.) delaolaltă, (prin Munt.) tamba. (Au venit ~ la mine.) 2. dimpreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toții ~ să...) 3. v. alături.

ÎMPREÚNĂ adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată.

arată toate definițiile

Intrare: împreună
împreună adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • împreu
  • ‑mpreu
Intrare: împreuna
împreuna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: îm-pre-u-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatu‑
  • împreunând
  • ‑mpreunând
  • împreunându‑
  • ‑mpreunându‑
singular plural
  • împreunea
  • ‑mpreunea
  • împreunați
  • ‑mpreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împreunez
  • ‑mpreunez
(să)
  • împreunez
  • ‑mpreunez
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (tu)
  • împreunezi
  • ‑mpreunezi
(să)
  • împreunezi
  • ‑mpreunezi
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunași
  • ‑mpreunași
  • împreunaseși
  • ‑mpreunaseși
a III-a (el, ea)
  • împreunea
  • ‑mpreunea
(să)
  • împreuneze
  • ‑mpreuneze
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreună
  • ‑mpreună
  • împreunase
  • ‑mpreunase
plural I (noi)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
(să)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunarăm
  • ‑mpreunarăm
  • împreunaserăm
  • ‑mpreunaserăm
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (voi)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
(să)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunarăți
  • ‑mpreunarăți
  • împreunaserăți
  • ‑mpreunaserăți
  • împreunaseți
  • ‑mpreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împreunea
  • ‑mpreunea
(să)
  • împreuneze
  • ‑mpreuneze
  • împreunau
  • ‑mpreunau
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunaseră
  • ‑mpreunaseră
împreuna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunare
  • ‑mpreunare
  • împreunat
  • ‑mpreunat
  • împreunatu‑
  • ‑mpreunatu‑
  • împreunând
  • ‑mpreunând
  • împreunându‑
  • ‑mpreunându‑
singular plural
  • împreu
  • ‑mpreu
  • împreunați
  • ‑mpreunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împreun
  • ‑mpreun
(să)
  • împreun
  • ‑mpreun
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (tu)
  • împreuni
  • ‑mpreuni
(să)
  • împreuni
  • ‑mpreuni
  • împreunai
  • ‑mpreunai
  • împreunași
  • ‑mpreunași
  • împreunaseși
  • ‑mpreunaseși
a III-a (el, ea)
  • împreu
  • ‑mpreu
(să)
  • împreune
  • ‑mpreune
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreună
  • ‑mpreună
  • împreunase
  • ‑mpreunase
plural I (noi)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
(să)
  • împreunăm
  • ‑mpreunăm
  • împreunam
  • ‑mpreunam
  • împreunarăm
  • ‑mpreunarăm
  • împreunaserăm
  • ‑mpreunaserăm
  • împreunasem
  • ‑mpreunasem
a II-a (voi)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
(să)
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunați
  • ‑mpreunați
  • împreunarăți
  • ‑mpreunarăți
  • împreunaserăți
  • ‑mpreunaserăți
  • împreunaseți
  • ‑mpreunaseți
a III-a (ei, ele)
  • împreu
  • ‑mpreu
(să)
  • împreune
  • ‑mpreune
  • împreunau
  • ‑mpreunau
  • împreuna
  • ‑mpreuna
  • împreunaseră
  • ‑mpreunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împreună

  • 1. La un loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: delaolaltă depreună laolaltă antonime: răzleț separat 4 exemple
    exemple
    • Noapte bună, soare sfînt, Pînă mîne! Noapte bună! Mîne iar vom fi-mpreună, Tu să rîzi și eu să cînt. COȘBUC, P. I 157.
      surse: DLRLC
    • Și s-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, P. 34.
      surse: DLRLC
    • Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim. EMINESCU, O. I 129.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde ș-o alună, Merg drăguții împreună, Și mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 311.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune prepozițională Împreună cu... = la un loc cu..., laolaltă cu...
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeți călătorului străin. CREANGĂ, O. A. 266.
        surse: DLRLC
      • De nu m-ar fi oprit văcarul satului, aș fi nimerit desigur și cîte un graure din cei care zboară printre vitele din cireadă și, împreună cu ciorile, se cocoțează jucînd pe spinarea boilor. ODOBESCU, S. III 23.
        surse: DLRLC
      • Soarele acum asfințise, și luna împreună cu stelele se arătaseră pe cer. ALECSANDRI, O. P. 260.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + preună (din pre + una).
    surse: DEX '09 DEX '98

împreuna împreunare împreunat

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina.
    exemple
    • Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65.
      surse: DLRLC
    • Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119.
      surse: DLRLC
    • figurat Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98.
      surse: DLRLC
    • Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16.
      surse: DLRLC
    • Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc tranzitiv factitiv A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împerechea 2 exemple
    exemple
    • Unds-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648.
      surse: DLRLC
    • Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117.
      surse: DLRLC
  • comentariu Accentuat și: împreun.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • împreună
    surse: DEX '09 DEX '98