8 definiții pentru dezunit desunit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

A DEZUNÍ dezunésc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni

A SE DEZUNÍ mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se dușmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezuní vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezuneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZUNÍ vb. v. despărți, dezbina, învrăjbi, separa.

A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni

A se dezuni ≠ a (se) uni

Intrare: dezunit
dezunit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezunit
  • dezunitul
  • dezunitu‑
  • dezuni
  • dezunita
plural
  • dezuniți
  • dezuniții
  • dezunite
  • dezunitele
genitiv-dativ singular
  • dezunit
  • dezunitului
  • dezunite
  • dezunitei
plural
  • dezuniți
  • dezuniților
  • dezunite
  • dezunitelor
vocativ singular
plural
desunit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desunit
  • desunitul
  • desuni
  • desunita
plural
  • desuniți
  • desuniții
  • desunite
  • desunitele
genitiv-dativ singular
  • desunit
  • desunitului
  • desunite
  • desunitei
plural
  • desuniți
  • desuniților
  • desunite
  • desunitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezuni desuni rar

etimologie: