11 definiții pentru conlocuitor (s.m.)

conlocuitór, ~oáre smf, a [At: CAT. MAN. II, 306 / Pl: ~i, ~oáre / E: conlocui +-tor] 1-2 (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva.

CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.

CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.

CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj. Care locuiește împreună cu cineva. Naționalități conlocuitoare. – Pronunțat: -cu-i-.

conlocuitór (-cu-i-) adj. m., s. m., pl. conlocuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. conlocuitoáre

conlocuitór adj., s. m. → locuitor

NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate națională.

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor)

CONLOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care locuiesc împreună. [Sil. -cu-i-] /a conlocui + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. minoritate națională.

Intrare: conlocuitor (s.m.)
conlocuitor substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conlocuitor conlocuitorul
plural conlocuitori conlocuitorii
genitiv-dativ singular conlocuitor conlocuitorului
plural conlocuitori conlocuitorilor
vocativ singular
plural