13 definiții pentru conlucra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conlucra vi [At: MARCOVICI, D. 86/13 / Pzi: ~rez, (Trs) conlucru / E: con1- + lucra] 1 A colabora (cu cineva). 2 A contribui la o acțiune.

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con1- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. 1. A lucra împreună cu cineva, a colabora. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. 2. A concura; a contribui. Toate conlucrau la încurajarea lui.

CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].

CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)

A CONLUCRÁ ~éz intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra

conlucrà v. a lucra împreună cu altul.

*conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conlucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 conlucreáză

conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucréz, 3 sg. și pl. conlucreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONLUCRÁ vb. v. colabora.

CONLUCRA vb. a colabora, a coopera. (~ pe multiple planuri.)

Intrare: conlucra
  • silabație: con-lu-cra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conlucra
  • conlucrare
  • conlucrat
  • conlucratu‑
  • conlucrând
  • conlucrându‑
singular plural
  • conlucrea
  • conlucrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conlucrez
(să)
  • conlucrez
  • conlucram
  • conlucrai
  • conlucrasem
a II-a (tu)
  • conlucrezi
(să)
  • conlucrezi
  • conlucrai
  • conlucrași
  • conlucraseși
a III-a (el, ea)
  • conlucrea
(să)
  • conlucreze
  • conlucra
  • conlucră
  • conlucrase
plural I (noi)
  • conlucrăm
(să)
  • conlucrăm
  • conlucram
  • conlucrarăm
  • conlucraserăm
  • conlucrasem
a II-a (voi)
  • conlucrați
(să)
  • conlucrați
  • conlucrați
  • conlucrarăți
  • conlucraserăți
  • conlucraseți
a III-a (ei, ele)
  • conlucrea
(să)
  • conlucreze
  • conlucrau
  • conlucra
  • conlucraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conlucra

  • 1. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună.
    exemple
    • Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334.
      surse: DLRLC
    • Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160.
      surse: DLRLC
    • Toate conlucrau la încurajarea lui.
      surse: DLRLC

etimologie: