Definiția cu ID-ul 919527:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPREUNA, împreun și împreunez, vb. I. Refl. 1. A se aduna la un loc, a se uni; a se îmbina. Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Fig. Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. ◊ Tranz. Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. D. BOTEZ, F. S. 16. Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A întruni, a cumula. Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. 2. (Despre ființe de sex opus) A se împerechea. Und’ s-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. – Accentuat și: împreun (EMINESCU, O. I 97).