TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

POPONEȚ¹, poponeți, s. m. (Reg.) 1. Șoarece de câmp; șoarece de pădure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții. A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva). A sări poponeț = a sări dintr-o dată (cu vorba), a sări tam-nisam. 2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), popândeț (2). [Var.: poponete s. m.] – Et. nec.

TAM-NESAM adv. v. nitam-nisam.

DREPT adj., adv., s., prep. I. 1. adj. v. direct. 2. adv. ață, v. direct. 3. adj. (livr.) rectiliniu, (pop.) oblu. (Dungă, linie dreaptă.) 4. adj. v. vertical. 5. adj. v. erect. 6. adj. v. abrupt. 7. adv. perpendicular, vertical, (înv.) prost. (Muntele se înălța drept înaintea noastră.) 8. adj. neaplecat. (Cu spinarea dreaptă.) 9. adj. v. țeapăn. 10. adv. v. țeapăn. 11. adj. neted, plan, plat, șes, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (O întinsă suprafață dreaptă; un loc drept.) II. 1. adj. imparțial, neparțial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) nefățărit. (Om drept.) 2. adj. v. adevărat. 3. adv. adevărat, just. (A vorbit drept.) 4. adj. echitabil, just. (Decizie dreaptă.) 5. adv. just, corect. (O concluzie dreaptă.) 6. adj. v. îndreptățit. 7. adv. chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimerește drept în frunte; cade drept pe el; a venit drept la ora convenită.) III. s. 1. jurisprudență, (înv. și pop.) legile (pl. art.), (înv.) drit. (Învață dreptul.) 2. v. calitate. 3. v. împuternicire. 4. v. privilegiu. 5. (JUR.) drept de preferință = prioritate; drept de reproducere = (englezism) copyright. IV. 1. adv. ca. (Socotește-te drept absent.) 2. prep. v. de. 3. v. ca.

HĂRMĂLAIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (livr.) tapaj, (fam.) tam-tam, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gâlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)

NITAM-NISAM adv. (fam.) tam-nisam. (A venit ~.)

TAM adv. v. chiar, drept, exact, întocmai, precis, tocmai.

TAM-NISAM adv. (fam.) nitam-nisam. (A venit ~.)

TAM-TAM s. v. hărmălaie.

TOCMAI adv. 1. chiar, exact, întocmai, (înv. și pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) așași. (~ așa s-a întâmplat.) 2. chiar, drept, exact, întocmai, precis, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimerește ~ în frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ bună de mâncat.) 4. chiar, îndeosebi, (înv. și pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, încă. (~ de anul trecut trebuia să...) 6. chiar, (prin Ban. și Transilv.) baș. (Nu s-a întâmplat ~ de multă vreme.) 7. (pop.) hăt, taman, (prin Olt.) tomite. (~ în Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 9. prea. (Nici ~ tânără, nici ~ bătrână.)

tam-nisam adv.

tam-tam s. n., pl. tam-tamuri

GEAM ~uri n. 1) Placă de sticlă fixată în cercevelele unei ferestre sau ale unei uși, pentru a lăsa lumina să pătrundă în încăpere. 2) Bucată de sticlă care se fixează în rama unor obiecte (ochelari, ceasornic etc.). 3) Deschizătură făcută în pereții unei clădiri sau ai unui vehicul pentru a permite să intre în interior lumina și aerul; fereastră. /<turc. țam

TAM-TAM ~uri n. 1) Instrument muzical de percuție constând dintr-o placă circulantă de metal, suspendată vertical, care se bate cu un ciocănel. 2) Tobă de lemn, de origine africană. 3) Muzică executată la o astfel de tobă. 4) fig. Zgomot mare; zarvă; vacarm. /<fr. tam-tam

TAM-TAM s.n. 1. Instrument muzical de origine chinezească, compus dintr-un disc metalic care vibrează la loviturile unui ciocănel, producînd un sunet din ce în ce mai puternic; gong. 2. Instrument muzical african asemănător tobei; muzica executată la un astfel de instrument. ♦ (Fig.) Zgomot mare, gălăgie, vacarm. [< fr. tam-tam].

TAM-TAM s. n. 1. instrument muzical de percuție, asemănător gongului, dar mai mare și cu un timbru mai grav. 2. tobă de lemn de origine africană care produce două sunete de înălțimi diferite; muzica executată. 3. (fig.) zgomot mare; gălăgie, vacarm. ◊ (fig.) protest zgomotos. (< fr. tam-tam)

netam nesam adv. – Cu de-a sila, cu silă, fără voie, nici una, nici două. – Var. nitam nisam, nesam netam. Bg. ni tam ni sam „nici acolo nici aici” (Tiktin; Candrea), cf. rom. nici una nici două.

a bate tam-tamul expr. a dezvălui lumii întregi un secret; a bârfi.

a face tam-tam (în jurul cuiva / a ceva etc.) expr. 1. a lăuda (pe cineva / pe ceva etc.). 2. a exagera importanța sau valoarea (cuiva / a ceva).

DEȚINUT bahausist, basamac, băiat deștept, borfet, bou bătrân, breteluță, buticar, carantină, chiriaș, cioban, cioran, ciosvârtă, colet, corecționar, crizat, decan, donator, dungat, lănțar, liber, macarencar, Mascoale, omul manevră, ostrovean, pachetar, pârnăiaș, pensionar, picior de urs, primar, pui de urs, putred, radio tam-tam, răcan, rude de gradul unu, sclavul mozaicului, sclav, sectorist, sezonist, tentativă, zegar.

radio tam-tam expr. (deț.) deținut bine informat în legătură cu evenimentele din penitenciar.

gong, instrument de percuție idiofon, de origine asiatică; cunoscut mai ales sub forma g. chinezesc; it. gongo cinese; engl. chinese gong; fr. gong chinois; germ. chinesischer Gong. În orch. simf. a fost introdus de Saint-Saëns, în opera Prințesa tânâră (1835). Se utilizează 12 gonguri de mărimi diferite (20-60 cm). G. chinezesc, ca structură și formă se aseamănă cu tam-tam*-ul, marginea sa fiind însă mai lată și mai îndoită spre interior. G. javanez (it. gong giavanese; engl. gong; fr. gong à mamellon; germ. Buckelgong, Gong mit Kuppe), se deosebește de g. chinezesc, având forma unei cratițe complet închisă, cu un centru bombat (mamelonat). Are sunetul mai închis decât al gongului chinezesc. Există g. de dimensiuni diferite (40-60 cm).

percuție, categorie a instrumentelor (I), ce emit sunete prin lovire. A intrat în terminologia muzicală prin sec. 17, figurând în tratatele lui Marin Mersenne și Pierre Trichet. În sec. 18, Fétis clasifică instr. de p. în instr. „sonore” și „zgomotoase”, iar Berlioz în instr. „cu sunete fixe” și instr. „cu zgomote”. Această clasificare în instr. cu intonații determinate nu ține seama nici de natura materialelor de construcție a instr. de p. și nici de modul de producere a sunetelor (zgomotelor). Clasificarea instr. de p. după materialul de construcție deosebește în două categorii: membranofone și idiofone (autofone), din lemn sau metal. Astfel: a) în categoria instr. de p. cu sunet determinat (acordabile) sunt instr. cu membrane (timpanul*, carillon*, Glockenspiel*, celestă*, clopotele*, vibrafon); b) în categoria instr. de p. cu sunet nedeterminat (neacordabile) sunt instr. cu membrană (tobă mică*, tobă mare*, tamburina*) și instr. din lemn sau metal (castanietele*, biciul*, triunghiul*, talgerele*, gongul*, tam-tamul*, lemnul*, toaca*). P. este un compartiment aparte în cadrul orchestrelor* simf., al fanfarelor (6), al orch. de muzică ușoară și de jazz*. V. baterie (1).

tam-tam, instrument de percuție* idiofon, de origine asiatică, folosit inițial într-un cadru ceremonial. Este un fel de gong* de forma unui disc mare, din bronz, puțin bombat, cu marginile ușor îndoite spre interior. T. are diferite dimensiuni, de la 60-120 cm³, de unde și cele trei categorii: mare, mijlociu și mic. Este suspendat cu o coardă (de obicei din mătase) pe un suport și lovit cu un ciocan învelit cu piele sau cu postav. În orch. simf. a fost introdus de către Jean-François Lesueur în opera sa Ossian (1804).

grand-guignol s. (arte; franțuzism) Teatru de marionete ◊ „[...] ce fără glagorie pare acel boiernaș care, tam-nesam, pune mâna pe pușcă și trage-n oameni ca-n ciori și ce figuri de grand-guignol trebuie să facă acest atât de talentat M.P. în secvențele în care aschimodia în criză dă foc conacului.” R.l. 7 IV 78 p. 2. ◊ „Metafizicul n-are multe asemenea «numere» în care să se lăbărțeze în kitsch și grand-guignol.” R.lit. 19 VII 79 p. 17 [pron. gran ghiniol]

!catamneză (-tam-ne-/-ta-mne) s. f., g.-d. art. catamnezei

*gong n., pl. urĭ (fr. gong, cuv. malaĭez). Disc de metal (talger, cimbal) cu care, în răsăritu Asiiĭ, se daŭ semnale lovindu-l c’o măcĭucă înfășurată în cîrpe. V. tam-tam.

NHAT LINH (zis Nguyén Tuong Tam) (1906-1963), scriitor și om politic vietnamez. Creatorul și animatorul grupului literar „Prin propriile forțe”, novator al revistei „Moravuri”. Autor de nuvele și romane pe teme sociale („Ruptura”, „O pereche de prieteni”). A contribuit la modernizarea și dezvoltarea noii literaturi vietnameze.

nitám-nisám adv. (bg. ni tam, ni sam, nicĭ în colo, nicĭ în coace). Fam. Din senin, fără motiv, fără multă vorbă: a te lega de cineva nitam-nisam. – Și netám-nesám, tám-nisam și nisám-nitám.

!voltampermetru (vol-tam-, -me-tru/volt-am-) s. n., art. voltampermetrul; pl. voltampermetre

tam-nisám, V. nitam-nisam.

*tam-tám interj. care arată sunetu unuĭ instrument muzical izbit (daĭra, tobă, chitară depărtată ș. a.). S. n., pl. urĭ. Un fel de talger muzical (în Extremu Orient) în care se izbește c’o măcĭucă moale. V. gong.

tam-nisam (pop., fam.) adv.

tam-tam s. n., pl. tam-tamuri

!noctambul (noc-tam-/noct-am-) adj. m., s. m., pl. noctambuli; adj. f., s. f. noctambulă, pl. noctambule

!noctambulism (noc-tam-/noct-am-) s. n.

!kilovolt-amper (-vol-tam-/-volt-am-) s. m., pl. kilovolți-amper; simb. kVA

nitam-nisam (nisam-nitam) adv. Mold. dintr’odată: cataroile nitam-nisam te trântesc în groapă AL. [Pol. TAM-SAM (ceh. SAM-TAM), ici și colea, cu negațiunea ne sau ni].

tam-nisam adv. V. nitam-nisam: cine își părăsește așa casa și locul tam-nisam? CAR.

tam-tam n. un fel de țimbală orientală ce produce prin lovire un sunet pătrunzător: răsunetul metalic al tam-tamului de bronz AL.

TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot, mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

DIFTONGARE s. f. (< diftonga, cf. fr. diphtonguer): transformare a unor vocale accentuate în diftongi. Astfel, vocala accentuată e s-a diftongat în ea sau în ie în trecerea unor cuvinte din latină în română, ca în ceram > ceară, seram > seară (acestea prin metafonie – v.), ferrum > fier, melem > miere etc.; vocala accentuată i a trecut mai întâi la e și apoi, acesta, prin metafonie, s-a diftongat în ea: în nigram > negram > neagră; vocala accentuată o în oa, tot prin metafonie, în florem > floare, rotam > roată, solem > soare etc. La unele cuvinte românești de origine latină, d. reprezintă o fază mai veche, intermediară, de evoluție către o formă literară monoftongată, ca în legem > leage > lege, septem > seapte > șapte etc.

LIGHEAN, lighene și ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. puțin adînc și larg, servind la spălatul mîinilor, feței, vaselor etc. Se spălă pe ochi înmuind vîrful degetelor în lighean. DUMITRIU, N. 285. Un lighean de lut cu ibric. CREANGĂ, A. 134. Obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă lovit ca un tam-tam chinezesc. GHICA, S. 74. ◊ Fig. Acest torent se arunca cu zgomot dintr-o înălțime într-un lighean de granit; iar de aci se vărsa prin jgheaburi și se ascundea prin deosebite crăpături. BOLINTINEANU, O. 329. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Ei bine, eu ce fac cu ligheanu ist de gheață? ALECSANDRI, T. I 367. – Pronunțat: -ghean. – Pl. și: ligheanuri (KOGĂLNICEANU, S. 94).

METALIC, -Ă, metalici, -e, adj. 1. De metal, făcut din metal. Înfipseră în burțile rezervoarelor pîlniile mari căptușite cu site metalice. MIHALE, O. 158. Mașina înaintează pe un jgheab metalic, dînd locul altor mașini, care o urmează. SAHIA, U.R.S.S. 86. Pe metalice tripede ard parfumuri arăpești. MACEDONSKI, O. I 104. 2. Care are însușiri asemănătoare cu ale metalului, ca metalul. Arsen metalic. ♦ (Despre sunete) De metal, caracteristic metalelor (lovite, ciocnite); fig. (despre voce, glas) asemănător sunetelor produse de un metal; sonor, dur. Tot mai departe, tot mai domol rămînea în urmă, în întinderi, sunetul metalic al coasei. SADOVEANU, O. VII 306. Glasul metalic, energic și totuși cald te cucerea. REBREANU, R. I 81. Auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84. ◊ (Adverbial) Pendula bătea răsunător, metalic. DUMITRIU, B. F. 56. ♦ De culoarea metalului, cu luciu ca al metalului. Urcară muntele... scăldat de lumina albastră și metalică a lunei. C. PETRESCU, Î. II 14. Să cadă ca o floare pe fața unui lac, Să-i tulbure metalica oglindă. TOPÎRCEANU, B. 82. (Adverbial) Prin colțuri de traverse, Pe banchete, Zvîrlite la-ntîmplare, Lucesc metalic tuburi de cartușe, Baionete. CAMIL PETRESCU, V. 107.

NITAM-NISAM adv. (Familiar; adesea precedat de adv. «așa») Pe neașteptate (și în mod nepotrivit), deodată; nici una nici alta, nici una nici două; tam-nisam. Rudele cucoanei Vochița s-au cam speriat la început auzind despre felul grabnic cum, așa nitam-nisam, domnul Daniil Macovei a făcut cunoștința fetei. SADOVEANU, M. 117. Poruncește unei slugi să deie lui Ivan ceva de mîncare și apoi să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii cari veneau, așa nitam-nisam. CREANGĂ, P. 301. Mai dăunăzi mă-ntîlnește unul ce-i zic Clevetici și mă-ntreabă nitam-nisam de sînt, ca dînsul, demagog? ALECSANDRI, T. I 238. – Variante: netam-nesam (SANDU-ALDEA, D. N. 199), nisam-nitam (CONTEMPORANUL, IV 822) adv.

RESIMȚI, resimt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. Îmi tremură mîna ca și cînd prin descrierea crimelor aș resimți eu, în locul ucigașilor, remușcările conștiinței. HASDEU, I. V. 175. Impresiune ce resimte cîmpeanul care, trecînd prin pădure, vede deodată... un dobitoc mare și negru. ODOBESCU, S. III 134. ◊ Refl. (Neobișnuit) De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit. MACEDONSKI, O. I 29. Zefirii pintre frunze cu-a lor aripi răcoroase Răspîndesc un dulce sunet pe natură-nveselind Și la glasul lor făptura se resimte înviind. NEGRUZZI, S. II 13. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz. ALECSANDRI, P. III 84. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74.

PIELE, piei, s. f. 1. Țesut care învelește în întregime corpul omului, al animalelor vertebrate și al unor nevertebrate, avînd rolul de a proteja corpul și uneori de a-i menține temperatura constantă. Pielea poate fi considerată ca o imensă terminație nervoasă. NICOLAU-MAISLER, D. V. 35. Atunci Ivan dezleagă turbinca în fața tuturor, numai cît poate să încapă mîna, și luînd cîte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea. CREANGĂ, P. 306. Bat-o cruciulița lele, N-avu cum să nu mă-nșele, C-o văzui albă la piele Și la grumaz cu mărgele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau în) pielea goală v. gol³. ◊ Expr. A i se face (cuiva) pielea de găină (sau de gîscă) ori pielea găinii (sau a gîștii) = a i se încreți (cuiva) pielea (de frică sau de frig). A fost pe-aici odată unul Horea... Vi se face pielea de găină? De ce? BENIUC, V. 95. A fi numai piele și oase sau a fi numai pielea și oasele de cineva v. o s. A fi dezbrăcat la piele = a fi fără nici un fel de îmbrăcăminte pe trup, a fi gol (pușcă), v. gol¹. Odraslele șefilor de trib african... se închină la pietroaie și idoli de lemn, și dezbrăcați la piele... prezidează festinurile cu dans, tam-tam și torțe de rășină. C. PETRESCU, R. DR. 101. N-aș vrea să fiu în pielea (cuiva) = n-aș vrea să fiu în locul, în situația cuiva, să pățesc ce are să pățească sau ce-a pățit cineva. A nu-și mai încăpea în piele v. încăpea. Te mănîncă pielea = cauți bătaie. A-i lua (cuiva) pielea sau șapte (ori nouă) piei = a exploata crîncen pe cineva, a-l jecmăni, a-l jupui. A-i frige pielea cuiva = a se răzbuna pe cineva, a-l face să sufere, a-i face zile fripte. Mai rabdă Harap- Alb, căci cu răbdarea îi frigi pielea. CREANGĂ, P. 223. A-și lăsa pielea (pe undeva) = a muri (pe undeva). A-și pune pielea la saramură = a risca, a se expune. A-și pune pielea pentru cineva = a se expune la neplăceri, a-și pune viața în primejdie pentru cineva. A-și ieși din piele (de bucurie, de ciudă etc.) = a fi foarte bucuros, a-i fi foarte ciudă etc., a nu mai putea (de bucurie, de ciudă etc.). Cînd îl vede norocul apropiindu-se de pădure tot numai cu toporul pe umăr și mai zdrențos decît în celelalte zile și tot zgî2riat, sta să-și iasă din piele. RETEGANUL, P. IV 25. A se băga sau a intra (pe) sub pielea cuiva v. băga. A intra (pe) sub pielea cuiva v. intra. A-i da prin piele = a o păți, a suferi consecințele unui lucru făcut; a-i ieși pe nas. A ști (sau a vedea) cît îi plătește (cuiva) (sau ce-i poate) pielea = a ști (sau a vedea) de ce e în stare cineva, a ști cît face, cît plătește cineva. Luați seama: jandarmii! Ne-au ajuns din urmă. Acuma să vedem ce ne poate pielea. DAVIDOGLU, O. 129. Nu-i plătește pielea (nici) un ban (sau nici o ceapă degerată), se zice despre cineva care nu-i bun de nimic. A face cuiva pielea cojoc v. cojoc. A i-o face (cuiva) pe piele = a se răzbuna pe cineva. Stăi – măi tu, că ți-o fac eu ție pe piele, femeie fără de inimă ce mi-ai fost. ISPIRESCU, L. 281. S-a mîniat rău pe sat Și trei zile n-a mîncat,Și le-a făcut-o pe piele. PANN, P. V. III 17. A-și vinde și pielea = a-și vinde tot, a-și vinde și cămașa (pentru a scăpa de o datorie, de o primejdie etc.). A-și vinde scump pielea = a căuta să obții cît mai mult, fiind într-o situație grea, într-o luptă etc. Oi căuta și eu să-mi vînd pielea cît se poate mai scump, ca să nu-mi pară rău pe ceea lume c-am fost înșelat. GANE, N. II 107. A rămîne numai cu pielea = a rămîne fără nimic, a rămîne sărac lipit pămîntului. A fi vai (și-amar) de pielea (cuiva) = a fi rău de cineva, vai de capul lui. De-oi veni pe-acolo și n-oi găsi trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie. CREANGĂ, P. 208. Era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei. id. ib. 283. A da pielea popii = a muri. Te poftesc să nu cumva să mă lași la o adică. Eu am venit cu d-ta precum m-ai rugat iar apoi n-am gust să-mi dau pielea popii. ALECSANDRI, T. I 90. A simți (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin consecințele unei situații. A face ceva pe pielea altuia = a face ceva pe seama, pe socoteala, în dauna cuiva. Moșierii și capitaliștii fac război pe pielea norodului, rîvnind să distrugă revoluția rusă ca să spargă amenințarea ce venea și asupra lor. SADOVEANU, M. C. 75. A fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun- simț, de rușine, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea tobă = a stîlci pe cineva în bătaie, a-l bate măr. Numai pielea lui știe, se spune despre cel care a răbdat și a suferit multe. ◊ (Numai la pl., în expr.) Pieile roșii = populația indigenă din America de Nord. ♦ Fig. Viață, existență. Avea să-și piardă viața doar pentru atîta lucru, pentru două-trei piei de golani săraci. DUMITRIU, N. 215. Dacă ții la pielea dumitale, să te duci mai degrabă, să ieși curînd din casa asta. CARAGIALE, O. I 70. 2. Pielea (1) unui animal jupuită de pe trup, tăbăcită și întrebuințată în industrie. Mănuși de piele de căprioară. ▭ Cînd treceam pe lîngă casa noastră, mi se strîngea inima. A luat-o... proprietarul unei fabrici de piele. C. PETRESCU, Î. II 238. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele. EMINESCU, N. 52. Piele crudă = piele de animal jupuită (și conservată prin procedee chimice și fizice). ♦ Blană¹. Pe lavițe-așternute cu albe piei de ied Bărbații stau în șiruri. COȘBUC, P. I 161. Pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încălecă pe cal [și] iese înaintea fecioru-su pe altă cale. CREANGĂ, P. 185. Să nu faci azi ca lupul ce-n pielea cea de oaie Vorbea pe placul turmei să poată s-o jupoaie! BOLINTINEANU, O. 157. Nu vinde pielea ursului din pădure (= nu conta, nu te baza pe un lucru pe care nu-l ai). ◊ (În expr.) Lup în piele de oaie (cu aluzie la lupul din fabulă) = om fățarnic și viclean. – Forme gramaticale: gen.-dat. pielii și (mai rar) pieii.

TAM-NISAM adv. Nitam-nisam. Nu îndrăznea să se agațe tam-nisam de oameni. REBREANU, I. 38. E nervoasă; plînge tam-nisam, fără să poată spune de ce. CARAGIALE, N. F. 52. – Variantă: tam-nesam (EFTIMIU, Î. 54) adv.

TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical (de origine chineză) constînd dintr-un disc concav de metal, care lovit cu un ciocănel vibrează, producînd sunete puternice. Obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă, lovit ca un tam-tam chinezesc... mă adusese la o disperare amară. GHICA, S. 74. 2. Instrument african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. Odraslele șefilor de trib african... prezidează festinurile cu dans, tam-tam și torțe de rășină. C. PETRESCU, R. DR. 101. ♦ Fig. Zgomot mare, vacarm, zarvă. Neîntrerupt, se revarsă tam-tamul sălbatic al țăranilor în luptă cu jivinile pădurii. BOGZA, C. O. 249.

POPONEȚ, (1) poponeți, s. m., (2, 3, 4) poponețe, s. n. 1. (Zool.) Șoarece de cîmp și de pădure, lung de aproximativ 12 cm, cu spinarea roșcată și pîntecele alb, care are obiceiul să stea în două picioare; trăiește în galerii subterane, de unde iese după hrană, făcînd stricăciuni pe ogoare (Apodemus sylvaticus). ◊ Expr. A sta (sau a rămîne) poponeț = a sta (sau a rămîne) în picioare, drept, nemișcat, înțepenit. Un fedeleș de vin stătea poponeț alături, ca un pitic al tainițelor pădurii, care anume luase acea înfățișare. SADOVEANU, F. J. 83. După ce m-a doftorii, am rămas un timp poponeț în marginea patului. id. N. F. 87. A veni poponeț = a veni ca din senin, tam-nisam; a da buzna (peste cineva). A scoate poponeț = a scoate gata făcut, aranjat. Și-apoi lasă-te în conta sfinției-sale, că te scoate poponeț ca din cutie. CREANGĂ, O. A. 73. 2. Opaiț, sfeșnic. Pe vatră clipea, mijind, un capăt de luminare de său într-un poponeț de lut. HOGAȘ, M. N. 78. Dacă doar nu-s un poponeț să m-aprind și să mă sting pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 814. 3. Momîie de speriat păsările; sperietoare. 4. (Familiar) Șezut, dos. O femeie dregea pantalonii rupți ai unui băiat fără să-l dezbrace, ci răsturnîndu-l cu capul în jos și punîndu-i poponețul deasupra mașinii de cusut. PAS, Z. I 196. – Variante: poponete s. m., poponeață s. f.

ANIMAȚIE. Subst. Animație, animare, agitație, agitare, neliniște, mișcare, frămîntare, frămîntat, vînzoleală, vînzolire, vînzolit (rar). Grabă, grabă mare, zor, pripă, pripeală, pripire, precipitare, precipitație, impaciență (livr.), nerăbdare; înfrigurare, febrilitate, febră (fig.), fierbere (fig.), nervozitate. Zarvă, larmă (fig.), vacarm, tărăboi, tam-tam (fig.), tumult (fig.), hărmălaie, aglomerație, aglomerare, babilonie, harababură, învălmășeală, învălmășire, învălmășag, îmbulzire, îmbulzeală, înghesuială, înghesuire (rar), înghesuit (rar); forfotă, forfoteală, du-te-vino, foială, foire, învîrteală, roi, roire, roit; vîltoare (fig.), furtună (fig.). Adj. Agitat, animat, neliniștit, frămîntat (fig.), tulburat (fig.); grăbit, zorit, repezit, pripit; pripelnic; precipitat, neastîmpărat, nestăpînit, înfrigurat (fig.), febril, nerăbdător, impacient (livr.), nervos, îl frige pămîntul sub tălpi. Furtunos (fig.), vijelios (fig.); forfotitor, clocotitor (fig.), roitor, roinic (rar). Vb. A se agita, a se neliniști, a se frămînta, a fremăta, a se zbate, a se vînzoli; a fi grăbit, a se grăbi, a da zor, a se pripi, a se zori; a nu avea răbdare, a fi plin de nerăbdare, a sta (a ședea) ca pe jăratec, a sta ca pe spini, a nu-și afla rostul (locul), a nu-l mai prinde pe cineva locul (starea), a nu avea astîmpăr, a nu-i sta cuiva picioarele, a nu sta locului, a da strechea în cineva, a se precipita, a se impacienta (livr.). A se zbate, a face tam-tam, a face tapaj; a se înghesui, a se îmbulzi, a da năvală, a se îngrămădi, a se învălmăși; a forfoti, a se foi, a furnica, a roi. A agita, a stîrni furtună (fig.), a grăbi, a zori, a da cuiva zor, a precipita, a impacienta (livr.), a tulbura, a băga în draci, a pune pe jeratic. A face gălăgie, a face zarvă. Adv. Fără astîmpăr, cu neastîmpăr, în neastîmpăr; fără pic de liniște; cu nerăbdare, în grabă, în graba mare, cu mare grabă, cu zor, cu tot zorul, (în mod) precipitat, în pripă, iute, febril (fig.). V. dezordine, forfotă, grabă, mișcare, neliniște.

INSTANTANEITATE. Subst. Instantaneitate, caracter imprevizibil, fapt neprevăzut, lucru neașteptat; întîmplare, incident, accident, hazard; surpriză; surprindere, străfulgerare (fig.); inoportunitate. Moment, clipă, clipită, secundă. Adj. Instantaneu, momentan, neașteptat, inopinat, subit, neprevăzut, imprevizibil; întîmplător, incidental, accidental, fortuit (livr.); surprinzător, impresionant, uimitor, uluitor, brusc, fulgerător; inoportun. Vb. A surveni, a interveni, a se întîmpla, a veni la întîmplare, a se produce pe neașteptate, a străfulgera (fig.); a avea o surpriză, a fi surprins, a fi luat pe nepregătite; a surprinde, a lua (pe cineva) prin surprindere, a găsi nepregătit; a prinde (a lua) (pe cineva) ca din oală. Adv. Instantaneu, (în mod) incidental, (în mod) accidental, din întîmplare, la întîmplare, la voia întîmplării; pe neașteptate, subit, pe nepregătite; deodată; îndată, numaidecît, imediat; prompt, zis și făcut, cît ai zice pește, într-o clipă, clipiș (rar), într-o clipită, într-o clipeală, cît ai clipi din ochi, fulgerește (rar); prin surprindere, cu (pe) nepusă masă; nici una nici două, nici una nici alta, nitam-nisam (fam.), tam-nisam. V. instabilitate, întîmplare, timp, uimire, viteză.

INSTRUMENTE MUZICALE. Subst. Instrument muzical, zicătoare (reg.). Instrumente de suflat; instrumente cu coarde; instrumente de percuție. Fluier, fluieraș (dim.), fluieriță, caval, căvălaș (dim., pop.), tilincă, tilincuță (dim.), trișcă, trișcuță (dim.), cobuz, piscoi (reg.), piscoaie (reg.); nai, muscal (înv. și pop.); bucium, trîmbiță (pop.), tutoi (reg.), tulnic; cimpoi, gaidă (reg.); surlă, surlișoară (dim., reg.), surliță (dim., reg.); flaut, flautul mic, flaut piccolo, piculină, flajeolet, clarinet, bas-clarinet, taragot, oboi, corn, cornul englez, saxtrombă, ocarină, fagot, contrafagot, trompetă, buglă, carnyx, trîmbiță (pop.), trîmbicioară (dim.), trîmbițoi (augm.), trubă (reg.), goarnă, fligorn, trombon, tubă, bas-tubă, saxhorn, saxofon, althorn; drîmbă, drîmboi, drîng (reg.); muzicuță (de gură), armonică (de gură). Orgă, orgă electrică, organ (înv.), regală, flașnetă, minavet (înv.), armoniu, melodium, elodion. Acordeon, armonică, armonie (reg.), baian; concertină; vioară, violină, viuță (neobișnuit), scripcă (reg.), ceteră (reg.), drîmbă. (ir.); gigă; rebab; violă, alto; violoncel, cello; contrabas, gordună (reg.). Lăută, rebec, luth, teorbă, banjo, mandolină, mandolă, mandoră, gutkom, tambură, balalaică, bandură, bandolă, chitară, chitară electronică, guitarra, arpeggione, havaiană, liroghitară, cobză, cobzișoară (dim.); harpă, kithara, liră, organ (înv.), pentacord, hexacord, heptacord, eneacord, decacord, barbiton. Țambal, tangara (înv.). Pian, pian automat (electric), pian cu manivelă, pianină, pianolă, clavir (rar), claviraș (dim., rar), clavecin, clavicembal (înv.), spinetă, Tobă, tobiță (dim.), tobșoară, barabancă (înv. și reg.), darabană, paucă (înv. și reg.), tamburină, tîmpină (înv.), dairea, vuvă (reg.), vuvuitoare (reg.), tumbelechi, tumbelehel (dim.), timpan, tam-tam, carioca; xilofon, carilon, celestă, vibrafon; trianglu, triunghi; gong; talgere, talere, tipsii, chimval. Castaniete, geamparale. Maracase. Vb. A cînta, a zice (pop.), a suna, a sufla (dintr-un instrument muzical); a buciuma; a trîmbița; a cetera (reg.); a vuvui (reg.). V. formație muzicală, muzicant.

ÎNTÎMPLARE. Subst. Întîmplare, fapt, fapt divers, eveniment (fortuit), neprevăzut, hazard, incident, accident. Eventualitate, probabilitate, posibilitate, posibil, virtualitate. Peripeție, halima, Aventură, pățanie, pățeală (rar), pățire (înv. și reg.), pățit, pătăranie (pop. și fam.), avatar (fig.). Ghinion, nenoroc, neșansă. Noroc (pop.), norocel (dim., pop.), șansă, baftă (arg. și fam.). Necaz, bucluc (pop. și fam.), belea (fam.), pacoste. Nenorocire, nefericire, tragedie (fig.), năprasnă (înv. și reg.). Adj. Întîmplător, fortuit (livr.), aleatoriu (livr.), stocastic, incidental, accidental, ocazional; de ocazie, neprevăzut, neașteptat, inopinat, intempestiv (livr.), inoportun. Eventual, probabil, posibil. Ghinionist, nenorocos, fără șansă. Norocos, norocit (înv.), băftos (arg. și fam.). Vb. A se întîmpla, a se întîmpla pe neașteptate, a se petrece, a se produce, a avea loc, a surveni, a se nimeri. A avea ghinion; a avea noroc. A da de bucluc, a da de belea. Adv. (În mod) întîmplător, ocazional, de ocazie, incidental, neașteptat, pe neașteptate, pe nepusă masă, nitam-nisam (pop. și fam.), tam-nisam (pop. și fam.), la noroc, la întîmplare, la (în) voia întîmplării, în voia soartei, la nimereală, din întîmplare. Probabil, poate, după toate probabilitățile. V. circumstanță, destin, dezastru, necaz, posibilitate.

CHIAR adv. 1. exact, întocmai, tocmai, (înv. și pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) așași. (~ așa s-a întîmplat.) 2. drept, exact, întocmai, precis, tocmai, (pop.), oblu, taman, (înv. și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimerește ~ în frunte; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenită.) 3. absolut, aidoma, aievea, asemenea, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.( atocma, tij, tocmai. (Este ~ tată-său.) 4. numai, tocmai. (E ~ bună de mîncat.) 5. îndeosebi, tocmai, (înv. și pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 6. încă, tocmai. (~ de anul trecut trebuia să...) 7. tocmai, (prin Ban. și Transilv.) baș. (Nu s-a întîmplat ~ de multă vreme.)

DREPT adj., adv., s., prep. I. 1. adj. direct, neocolit. (Drum ~ spre...) 2. adv. ață, direct, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ spre casă.) 3. adj. (livr.) rectiliniu, (pop.) oblu. (Dungă, linie ~.) 4. adj. vertical. (Stîlp ~.) 5. adj. (BOT.) erect, vertical. (Tulpini ~.) 6. adj. abrupt, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, ripos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, (pop.) oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 7. adv. perpendicular, vertical, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.) 8. adj. neaplecat. (Cu spinarea ~.) 9. adj. bățos, rigid, țeapăn. (O ținută ~.) 10. adv. băț, bățos, rigid, țeapăn. (Stă ~.) 11. adj. neted, plan, plat, șes, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (O suprafață ~; un loc ~.) II. 1. adj. imparțial, neparțial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) nefățărit. (Om ~.) 2. adj. adevărat, corect, exact, just. (O concluzie ~.) 3. adv. adevărat, just. (A vorbit ~.) 4. adj. echitabil, just. (Decizie ~.) 5. adv. întemeiat, just, temeinic. (A judecat ~.) 6. adj. îndreptățit, just, legitim. (O cerere ~.) 7. adv. chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimerește ~ în frunte; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenită.) III. s. 1. jurisprudență, (înv. și pop.) legile (pl. art.), (înv.) drit. (Învață ~.) 2. autoritate, calitate, cădere, competență, îndreptățire, (înv.) volnicie. (Nu am ~ să mă pronunț.) 3. împuternicire, putere, (înv.) tărie. (Are depline ~uri.) 4. privilegiu. (M-am folosit de acest ~ pe care îl am.) IV. 1. adv. ca. (Socotește-te ~ absent.) 2. prep. ca, de, pentru, spre. (~ încercare.) 3. prep. ca, (înv. și reg.) spre. (Crede că trebuie să ceară ~ răsplată...)

EXACT adj., adv. 1. adj. adevărat, corect, drept, just. (Concluzii ~.) 2. adv. bine, corect, precis. (I-a dat ~ calculul.) 3. adj. fidel. (Reproducere ~.) 4. adv. întocmai, literal, textual, ad litteram. (A reprodus ~ cele citite.) 5. adj. fix, precis. (Oră ~.) 6. adv. fix, precis, punct, (fig.) matematic. (~ la orele 9.) 7. adv. normal, regulat. (Trenul sosește ~.) 8. adj. parolist, punctual. ( Voi fi ~; un om ~.) 9. adj. precis, riguros, strict, științific. (O definire ~.) 10. adv. precis, (înv.) sadea. (Mai ~ spus...) 11. adv. precis, riguros, (înv. și reg.) nesmintit. (Judecă ~ lucrurile.) 12. adv. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ ca tatăl său.) 13. adv. chiar, drept, întocmai, precis, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimerește ~ în frunte; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenită.) 14. adv. așa, întocmai. (Este ~ cum spui; ai să faci ~ cum ți-am spus?) 15. adv. chiar, întocmai, tocmai, (înv. și pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) așași. (~ așa s-a întîmplat.)

PLUMBAGO L., FLOAREA AMORULUI, tam.Plumbaginaceae. Gen originar din Africa de S, cca 9 specii, anuale, vivace sau frutescente. Tulpină foliată. Flori albastre-deschis, înfloresc vara și toamna (caliciu adînc-5-partit, erbaceu, glandulos, corolă infundibuliformă, 1 stil, 5 stigmate) dispuse în ciorchini. înfloresc vara-toamna.

ÎNTOCMAI adv. 1. exact, literal, textual, ad litteram. (A reprodus ~ cele citite.) 2. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ ca tată-său.) 3. chiar, drept, exact, precis, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimerește ~ în frunte; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenită.) 4. așa, exact. (E ~ cum spui; ai să faci ~ cum ți-am spus.) 5. chiar, exact, tocmai, (înv. și pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) așași. (~ așa s-a întîmplat.)

*NITAM-NISAM adv. (fam.) tam-nisam. (A venit ~.)

PRECIS adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, distinct, evident, lămurit, limpede, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adj. exact, fix. (Ora ~.) 3. adv. exact, fix, punct, (fig.) matematic. (~ la orele 5.) 4. adv. bine, corect, exact. (I-a dat ~ calculul.) 5. adv. chiar, drept, exact, întocmai, tocmai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimerește ~ în frunte.) 6. adj. concret, determinat. (Oferă-mi cîteva fapte ~ pentru a putea găsi soluția.) 7. adj. exact, riguros, strict, științific. (O definire ~.) 8. adv. exact, (înv.) sadea. (Mai ~ spus...) 9. adv. exact, riguros, (înv. și reg.) nesmintit. (Judecă ~ lucrurile.) 10. adj. categoric, cert, sigur, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.) 11. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 12. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, sigur. (- Crezi că vine azi? – ~!) 13. adv. indiscutabil, neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.)

tam adv. v. CHIAR. DREPT. EXACT. ÎNTOCMAI. PRECIS. TOCMAI.

*TAM-NISAM adv. (fam.) nitam-nisam. (A venit ~.)

TOCMAI adv. 1. chiar, exact, întocmai, (înv. și pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) așași. (~ așa s-a întîmplat.) 2. chiar, drept, exact, întocmai, precis, (pop.) oblu, taman, (înv. și reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimerește ~ în frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ bună de mîncat.) 4. chiar, îndeosebi, (înv. și pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, încă. (~ de anul trecut trebuia să...) 6. chiar, (prin Ban. și Transilv.) baș. (Nu s-a întîmplat ~ de multă vreme.) 7. (pop.) hăt, taman, (prin Olt.) tomite. (~ în Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 9. prea. (Nici ~ tînără, nici ~ bătrînă.)

conciliație (lat. conciliatio „favoare”), figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză (P). C. este o artă a argumentării, în care este exploatat un argument al adversarului în folosul propriei cauze. Demostene, după ce un oarecare îi imputase că s-a născut dintr-o mamă scită, a răspuns: „Nu este de mirare, așadar, că fiind născut dintr-o mamă scită și barbară am ieșit așa de bun și îngăduitor?” ( → L., 783). Quintilian vorbește de un sinonim al figurii, pe care-l numește coniunctio (synoikeiosis „ceea ce reunește”, „pune față în față”) două lucruri opuse: „tam deest avaro quod habet, quam non habet.” ( → L., ib.) V. Conjuncție. Același autor mai vorbește și despre o variantă onomasiologică a figurii c. (ib.)

hartan sn [At: BARCIANU / V: ar~, ~tal, ~tam sn, ~amă sf hărtam, hăr~ / Pl: ~e, (pop) ~uri / E: nct] 1 Bucată (mare) de carne Si: halcă. 2 Bucată dată ca adaos, peste plată. 3 (Rar) Ruptură dintr-un obiect de îmbrăcăminte. 4 Zdreanță.

tam-nisam

tam-tam

nitam-nisam av [At: ALECSANDRI, T. 38 / S și: ni-tam nisan, ni tam ni sam / V: ne~, ~-ne~, nisam-nitam (S și: ni sam ni tam) / E: bg ни там ни сам „nici aici, nici acolo, nicăieri”] (Pfm; șîs așa ~) 1-2 Pe neașteptate (și în mod nepotrivit).

mulțam [At: ȚICHINDEAL, F. 342/26 / V: mol~, ~țăm, (abr) țam, țum / A și: mul~ / Pl: (3-5) ~țămuri, (rar, sm) ~țămi / E: mulțămi drr] 1-2 i Cuvânt prin care (se exprimă satisfacția, recunoștința sau) se adresează unei persoane mulțumiri pentru un dar, un serviciu, o îndatorire etc. Si: a mulțumi (4), (frm) mersi. 3 sn Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări. 4 sn Formulă de politețe prin care se răspunde la primirea unui dar, unui serviciu etc. 5 sn (Pop; îe) Cum îi bună ziua, așa-i ~țămu Cum faci un lucru, așa ți se răspunde.

sughiț, -țe 3 conj., -țam 1 imp., -ța inf.

ot¹ pp [At: (a. 1573) CUV. D. BĂTR. I, 21/14 / E: slv отъ] (Slî) 1 De la. 2 Din. 3 (Îlav) ~am (sau o tam, otan) De acolo. 4 (Îal) Din același loc.

tam av [At: LEXIC REG. II, 32 / E: tc tam] (Olt) Exact (23).

taman av [At: ȚICHINDEAL, F. 209/20 / V: (reg) at~, tămam, tăm-, tom~ / A și: tam~ / E: tc tamam] 1 (Pop) Întocmai. 2 (Reg; îe) A fi ~ pe ~ A fi egal. 3 (Pop) Într-un târziu Si: numai. 4 (Pop) Mai ales.

tam-nesam av vz tam-nisam

tam-nisam av [At: CARAGIALE, O. VI, 274 / V: (pop) ~-nes~ / E: ns cf nitam- nisam] (Pfm) 1 Nitam-nisam. 2 (Îe) A vorbi ~ A spune lucruri lipsite de valoare, nimicuri.

tam-tam sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -uri / E: fr tam-tam] 1 Instrument muzical de percuție constând dintr-un disc concav de metal, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice Si: gong. 2 Instrument muzical african asemănător cu toba. 3 Muzică executată cu un tam-tam. 4 (Fig) Zgomot mare Si: zarvă.

temperament sn [At: CANTEMIR, HR. 16 / V: (înv) tam~, tâmpărământ, tim~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat temperamentum, ger Temperament, fr tempérament] 1 (Înv) Temperatură (1). 2 (Înv) Climă (1). 3 (Înv) Organism al unei persoane. 4 (Înv) Tip de organism considerat din punctul de vedere al caracterelor generale congenitale ale funcționării lui, explicat la origine prin dozarea celor patru umori. 5 (Înv) Constituție a corpului Si: (înv) crasis. 6 (Psh) Ansamblul trăsăturilor psihofiziologice ale unui individ, care se reflectă în special în particularitățile de intensitate și de viteză ale reacțiilor psihice și motorii Si: fire, natură, (îvp) nărav, (îrg) natural, talent (7). 7 (Înv; îe) A avea ~ A fi înclinat spre plăcerile trupești. 8 (Pop; îae) A fi nervos. 9 Energie vitală Si: avânt, elan, impetuozitate. 10 (Bot; îs) ~ul arborilor Mod de comportare a speciilor forestiere față de lumină.

temporal¹, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 186/12 / V: (înv) tam~, tim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporal] (Atm) 1 a Care se referă la tâmple¹ (1). 2 a Care aparține tâmplelor¹ (1). 3 a De la tâmple¹ (1). 4-5 sna, a (Șîs os ~) Os așezat de fiecare parte a cutiei craniene între occipital, parietal și sfenoid.

țam i, sn vz mulțam

țâmboi [At: BĂCESCU, P. 186 / V: (5) țam~ sm / Pl: ~ sm, ~oaie sn / E: ns cf zgâmboi] 1 s (Reg) Muchie de deal 2 s (Reg) Ridicătură de pământ asemănătoare unei movile. 3 sn (Mun) Arac mic. 4 sm (Mun; fig) Epitet dat unui copil. 5 sm (Olt) Nume al unui pește nedefinit mai îndeaproape.

sărsam [At: KLEIN, D. 418 / V: țarțam, (îrg) sar~, ser~ (reg) sarsană^[1] sf, ~țam, sâr~, sor~, țar~, țarțan (Pl: ~i) sm, zarzam / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: mg szerszam] 1 (Îrg; mpl) Unealtă în gospodărie. 2 Instrument. 3 (Reg; euf; mai ales la cal) Penis. 4 Harnașament. 5 (În limba literară, adesea fam; îf țarțam) Ciucure (2). 6-7 (Pgn; în limba literară, adesea șdp; îf țarțam) (Element de) podoabă (inutil, de prost gust). corectat(ă)

!tam-nisam (în mod nepotrivit) (pop., fam.) adj. invar., adv. (intervenție ~, a interveni ~)

voltampermetru (desp. vol-tam-, -me-tru/volt-am-) s. n., art. voltampermetrul; pl. voltampermetre

tam-tam s. n., pl. tam-tamuri

noctambul (desp. noc-tam-/noct-am-) adj. m., s. m., pl. noctambuli; adj. f., s. f. noctambulă, pl. noctambule

noctambulism (desp. noc-tam-/noct-am-) s. n.

catamneză (desp. -tam-ne-/-ta-mne-) s. f., g.-d. art. catamnezei

larmă s.f. I 1 gălăgie, hărmălaie, huiet, scandal, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, alai, chiote (v. chiot), larmăt, strigare, <înv. și pop.> toi², vorbă, <pop. și fam.> chiloman, <pop.> vraiște, zuzet, <fam.> caterincă, hai, haloimăs, harababură, muzică, răcnet, tămbălău, vorbărie, zăpăceală, <înv. și reg.> holcă, zai¹, zurba, <reg.> chirfoseală, dăndănaie, glagomă, halagea, halcă², haraiman, harhăt, hălălaie, hărăbor, hărhălaie, hoandră, horhot, hotrocol, landră, langră, lavră, loloază, lolotă¹, rangăt, răncot, sfarogeală, tală, tălălău², toiet, toloboată, tololoi¹, vartă¹, vică, zarvăt, <înv.> cramură, dandana, dănănaie, gâlceavă, neodihnă, tulbureală, turbă³, voroavă, vreavă, <fig.; pop. și fam.> nuntă, tam-tam, <fig.; pop.> gură, horă¹, <fig.; fam.> balamuc, bâlci, circ, panaramă, teatru, <fig.; înv.> calabalâc, <fig.; deprec. sau peior.> țigănie, <fig.; peior.> show, <arg.> farandolă, halima², nasulie (v. nasuliu), șucăr. În piață era o larmă de nedescris. 2 freamăt, gălăgie, tumult, turbulență, vuiet, vuire, zgomot, <reg.> rohot. Larma străzii pătrunde prin ferestre. 3 (pop. și fam.) v. Agitație. Frământare. Tulburare. Vâlvă. Zarvă. 4 (pop.) v. Altercație. Animozitate. Ceartă. Conflict. Contențiune. Dezacord. Dezbinare. Diferend. Discordie. Discuție. Disensiune. Dispută. Divergență. Gâlceavă. Încontrare. Învrăjbire. Litigiu. Neînțelegere. Vrajbă¹. Zâzanie. 5 (înv.; adesea constr. cu vb. „a da” sau „a suna”) v. Alarmă. Alertă. II fig. agitare, agitație, excitație, frământare, îngrijorare, neastâmpăr, neliniște, zbucium, zbuciumare, <fig.> alarmă, convulsie, efervescență, furtună, trepidație, vibrare, vibrație, zbatere, zvârcolire, <fig.; livr.> ebuliție, <fig.; astăzi rar> zdruncinare, <fig.; rar> combustie, vânturare, <fig.; pop.> zdruncin. Este într-o permanentă stare de larmă interioară din cauza neajunsurilor vieții.

MULȚAM interj., s. n. (Ban., Transilv., Mold.) 1. Interj. (Adesea cu valoare verbală) Cuvînt cu care se răspunde la o urare sau la un salut sau prin care se exprimă satisfacția, recunoștința, mulțumirea pentru un dar, un serviciu, o îndatorire etc.; mulțumesc !, v. m u l ț u m i (2, 3), (franțuzism) mersi ! Cînd îi dau un bănuț, el zice. . . mulțam și bogdaprosti. ȚICHINDEAL, F. 342/26. A primit. . . tutunul pe care i l-am întins. Ne-a spus mulțam cu prietenie. SADOVEANU, O. X, 395. Poftă bună. – Mulțam ! ALR I 1 499/75. Dumnezo ț-ajute. – Molțam l ib. 1501/33, cf. 1 506/93. ◊ (Întărit prin „mare”) Să trăiți. . . – Mare mulțam. VICIU, COL. 172. ◊ (Urmat de o determinare introdusă prin prep. „de” și arătînd motivul pentru care se mulțumește) Mulțam de cuvîntare. CAMILAR, N. II, 296. ◊ (Urmat de un vocativ indicînd persoana căreia i se mulțumește) Mulțam, mîndră drăgăstoasă, Ce știi de vorbă frumoasă. MARIAN, NA. 117. Atunci moașa țipă de bucurie: mulțam, Doamne. RETEGANUL, P. I, 12, cf. MERA, L. B. 80. Avem distul, mulțam Doamne. ALR II 3 489/95. ◊ (Urmat de un dativ) Sănătate bună. – Mulțam dumitale. ALR I 1 498/156. Am de toate, mulțam lu Dumnezău. ALR II 3 489/219. (În formă prescurtată) Bună noaptea ! – țam-mitale. EMINESCU, L. P. 126, cf. 127. ◊ (Însoțit de un dativ și de un vocativ, ambele indicînd persoana căreia i se mulțumește) Doamne, ție-ți mulțam ! BENIUC, V. CUC. 41. Bună dimineața. . . Mulțăm d-voastră, Băieți militari ! TEODORESCU, P. P. 173. Mulțam țîie, Stanc-a noastă. ALEXICI, L. P. 191, cf. ANT. LIT. POP. 1, 116. (În formă prescurtată) Ioana răspunse: Țum-tale, surată Marițo. ap. HEM [Addenda] XXI. 2. S. n. Formulă de politețe prin care se răspunde unei urări sau se mulțumește pentru un dar, un serviciu etc. Bani nu avea; mulțamul, deși ar fi fost din inimă, totuși ar fi prea puțin. F (1891), 166. Oameni la care le faci bine, nu aștepți mulțam de la ei. ALR II 3 088/334. Cum îi bună ziua, așa-i mulțămu (=cum faci un lucru, așa îl ai). ZANNE, P. IV, 203. – Accentuat și: múlțam. ALR I 1 499/93, 1 501/96, 1 502/170, 1 503/170, 1 504/170. – Pl.: (2, rar) mulțămuri (ZANNE, P. IV, 203) și (m.) mulțămi (CIHAC, I, 172). – Și: mulțam, molțam, (forme prescurtate) țam, țum interj., s. n. – Postverbal de la mulțămi.