gong, instrument de percuție idiofon, de origine asiatică; cunoscut mai ales sub forma g. chinezesc; it. gongo cinese; engl. chinese gong; fr. gong chinois; germ. chinesischer Gong. În orch. simf. a fost introdus de Saint-Saëns, în opera Prințesa tânâră (1835). Se utilizează 12 gonguri de mărimi diferite (20-60 cm). G. chinezesc, ca structură și formă se aseamănă cu tam-tam*-ul, marginea sa fiind însă mai lată și mai îndoită spre interior. G. javanez (it. gong giavanese; engl. gong; fr. gong à mamellon; germ. Buckelgong, Gong mit Kuppe), se deosebește de g. chinezesc, având forma unei cratițe complet închisă, cu un centru bombat (mamelonat). Are sunetul mai închis decât al gongului chinezesc. Există g. de dimensiuni diferite (40-60 cm).