TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical (de origine chineză) constînd dintr-un disc concav de metal, care lovit cu un ciocănel vibrează, producînd sunete puternice. Obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă, lovit ca un tam-tam chinezesc... mă adusese la o disperare amară. GHICA, S. 74. 2. Instrument african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. Odraslele șefilor de trib african... prezidează festinurile cu dans, tam-tam și torțe de rășină. C. PETRESCU, R. DR. 101. ♦ Fig. Zgomot mare, vacarm, zarvă. Neîntrerupt, se revarsă tam-tamul sălbatic al țăranilor în luptă cu jivinile pădurii. BOGZA, C. O. 249.